Cafea și muzică

În cât timp se citește acest articol:

1 – 2 minute

Pentru azi am ales o voce foarte puternică, o cântăreață iubită în Turcia, cea căreia, chiar zilele trecute, Tarkan îi spunea că e onorat să împartă aceeași scenă cu ea, Ebru Gündeş, o melodie a lui Kayahan.

Diminețile sunt departe, iubirea aceasta îmi este capcană.

A trecut mult timp, nici nu mai am răbdare pentru un mâine

Al câtelea dor, a câta singurătate la capătul țigării…

Acum ar fi trebuit să fii lângă mine,

dar m-ai lăsat în pantele iubirii.

Am trimis la zbor păsări, de seara până dimineața.

Dorul tău arde la capătul țigării mele.

Mă lovește în suflet, îmi pune cătușe…

Vino…
Nu te-aș fi chemat de nu m-aș fi grăbit.
Vino…
Ard de dorul tău…

In oglinzi sunt lacrimile mele,

Ori de câte ori plâng, ochii mei iau foc.

Dacă ai fi crezut și m-ai fi iubit cu adevărat

Ai fi fost de mult lângă mine.

Nu m-ai fi lăsat să veghez nopțile până spre trei-cinci.

Din ziua când am rămas fără tine

Am o speranță că ne vom revedea

Am însemnat serile cu lacrimile mele.

Dacă nu te caut și nu te sun, 

Nu înseamnă că am renunțat la tine. 

Dacă ar fi fost să mai iubesc așa,

Te-aș fi șters deodată. 


Și varianta compozitorului.

 

 

Comentarii despre articol

„Prietenia este un suflet comun care locuiește în două corpuri.” – Aristotel

Reclame
Reclame