♫♪♪

Tu ești pentru mine un strop de ploaie?

Dar nu ai plouat căci inima mea a ars.

Ești un cântec ce întrerupe tăcerea?

Necântat căci spiritual meu s-a ofilit.

Ești o adiere ușoară a unei zile de vară

sau  exilată din primăvară?

Poți să te trimiți la mine?

Să fii și să rămâi a mea.

Cum te-aș putea păstra?

Floarea căreia i s-a ofilit de mult chipul,

să te vadă și să se deschidă.

Cum te-aș putea păstra?

Aș lega inima mea de a ta

dacă nu vrea, să nu rămână.

 

Tu ești o veste pe care o așteptam?

Dar nu a venit pentru că încă am mintea la locul ei.

Ești prima căldură revărsată asupra vieții mele?

Dar nu te-ai revărsat, păsările au migrat.

Ești amintirea rămasă din trecut

sau ziua despre care eu cred că nu va veni?

Poți să te trimiți la mine?

Să fii și să rămâi a mea.

Cum te-aș putea păstra?

Floarea căreia i s-a ofilit de mult chipul,

să te vadă și să se deschidă.

Cum te-aș putea păstra?

Aș lega inima mea de a ta

dacă nu vrea, să nu rămână.

Să-mi ardă inima.

Zilele care nu vin la mine, să apună.

Dacă nu vrea, să nu rămână.

Poți să te trimiți la mine?

Să fii și să rămâi a mea.

Cum te-aș putea păstra?

Floarea căreia i s-a ofilit de mult chipul,

să te vadă și să se deschidă.

Cum te-aș putea păstra?

Aș lega inima mea de a ta

dacă nu vrea, să nu rămână.