VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

KUZGUN-fragment din episodul 16

,

FINAL de SEZON.

KUZGUN- Mamă…

MERYEM- Fiule…

KUZGUN- Derviș e bunicul nostru. Dar nu este precum pare.

ALI- Ce vreți de la mine în schimbul vieții surorii mele și vieților noastre? Pe cine trebuie să răpesc?

DERVIȘ- Pe Meryem Cebeci.

MERYEM- Cine sunteți voi? Duceți-vă la naiba!

DILA- Nu-l voi lăsa lângă Behram, frate.

ALI- Îl cunoști pe unul dintre ucigașii lui tata…

KUDRET- Aici nu văd nimic despre Kuzgun.

DILA- Am spus dinainte că nu-l voi trimite pe Kuzgun, cu mâinile mele, la închisoare.

ALI- Nu am făcut eu asta!

KUZGUN- Să te văd dacă tu poți să-ți salvezi sufletul!

ALI- Mi-a cerut-o Behram Adıvar!

 

Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

3 răspunsuri la „KUZGUN-fragment din episodul 16”

  1. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Până ce îi vom revedea pe Kuzgun și Dila va trece incredibil de greu timpul, de aceea m-am gândit să fac un promo pentru sezonul următor, pentru ca ori de câte ori vă este dor de Kuzgun, să îi puteți citi gândurile…🙂
    Ultima oară când m-a vizitat Kuzgun, înainte de a se metamorfoza în Corb și a-și lua zborul, a pierdut ceva lângă fereastra mea.E vorba despre un mic jurnal, pe care se pare că-l purta tot timpul cu el, pentru a nu i-l găsi Dila.Am reușit să deslușesc ceea ce a scris, așa că în următoarele rânduri veți vedea și latura romantică a lui Kuzgun, pe care a reușit să o ascundă atât de bine.Jurnalul începe astfel…
    Azi am împlinit 25 de ani.Încă o zi fără tine, fără zâmbetul tău gingaș…Din nefericire, nu am nicio fotografie cu tine, care să-mi mai aline puțin dorul, însă chipul tău angelic mi-a rămas pentru eternitate, în minte și în suflet.Ce bine că am reușit să-ți fotografiez sufletul, înainte de a pleca!Așa, ochii tăi albaștri ca cerul, ca marea, mi-au fost far în toată perioada aceasta in care am stat departe unul de celălalt.Tu ai fost și vei fi în continuare ancora mea, ori de câte ori mă voi afla într-un moment de răscruce și să știi că au fost multe astfel de momente teribile în viața mea.Există răni in sufletul meu, care încă sângerează.
    “Lupul trece prin iarnă, dar nu uită gerul cu care s-a hrănit.Nici eu nu am uitat.Îmi amintesc cum m-am luptat cu foamea, singuratatea, frigul și cum am trăit fără identitate.Mi-am îngropat naivitatea, inima și sentimentele.Era ușor să mor, eu am trăit dinadins.”Dar tu nu vei afla aceste lucruri niciodată, pentru că eu îmi doresc să te feresc de orice suferința.
    Îți mai amintești când mi-ai prins nasul cu un clește și ți-am spus că mă doare?De câte ori îmi vine în minte această întâmplare haioasă, simt că mă doare nasul.Bizar, nu?Am reușit să-mi pun un scut de protecție, iar toate durerile au devenit insignifiante, de parcă am devenit imun la durere, dar aceasta a rămas singura pe care o pot simți, tocmai pentru că îmi aduce aminte de tine și poate pentru că în subconștientul meu, sper să apari atunci, chiar și aievea, să îmi zâmbești și să-mi iei acea durere.Știi că același lucru îl simt și în privința cicatricei pe care o am în palmă?Acea rană s-a cicatrizat de mult, însă ori de câte ori o privesc, simt din nou aceeași arsură în suflet, pe care am simțit-o și atunci când am căzut pe acei cărbuni încinși.Știi de ce, Dila, draga mea?Pentru că visez cu ochii deschiși la ziua în care ne vom reîntâlni, iar tu îmi vei da un sărut în palmă, din adâncul sufletului tău, cu toată căldura ta și îmi vei alina astfel suferința care mă macină.Doar tu îmi poți lua durerea cu mâna și nu îmi voi mai simți apoi sufletul atât de pustiit.Mi-am numit artera carotidă-Dila, pentru că doar așa am reușit să supraviețuiesc.Dar durerea asta fantomă, pe care o simt în permanenta în piept, știu că va persista și va dispărea doar în momentul în care îți voi vedea din nou zâmbetul tău luminos.
    Ozledim, Dila, cok ozledim!Mă chinuie însă gândul că poate tu m-ai uitat.Va mai exista oare într-o zi “Noi”?Aș fi cea mai fericită persoană de pe Terra dacă și tu ai simți aceleași sentimente puternice, pe care le simt eu pentru tine!Am trece împreuna prin furtuni, prin apă și prin foc, vom deveni atât de puternici, încât vom putea muta și munții din loc.Dacă am trece într-o bună zi unul pe lângă celălalt, știu sigur că te-aș recunoaște, deoarece ochii tăi frumoși sunt imposibil de uitat!Dar oare tu m-ai recunoaște?Eu am ajuns la concluzia că ochii care nu se văd nu se uită…atunci când ai sentimente profunde fata de cineva drag, imaginea aceea a persoanei iubite, îți rămâne adânc întipărita în suflet.Cine știe, poate că într-o zi, când eu fac jogging prin parc, tu vei sta pe o băncuța, fiind absorbită de o frumoasă poveste de dragoste pe care o citești.Poate că mă vei zări și nu mă vei recunoaște…Dar eu voi fi foarte insistent și nu voi renunța atât de ușor.Voi repeta această poveste și a doua și a treia zi, pana ce îți vei da seama cine sunt.Parcă aud că mă vei striga atunci…
    -Hei, Red Kit, de ce te prefaci că nu mă recunoști?Eu voi încerca inițial să-mi duc rolul pana la capăt și te voi păcăli puțin, dar tu vei continua să mă descosi, în stilul tău caracteristic…
    -“Kimsin sen?Miroși precum copilăria mea!”
    La o așa declarație, nimeni n-ar putea rămâne indiferent, așa că ne vom abandona apoi unul în brațele celuilalt, ore întregi.Va fi cea mai lungă îmbrățișare, care ar putea chiar să între în Cartea Recordurilor.Doar atunci când ne vor amorți brațele, ne vom desprinde puțin, pentru a depana amintiri din copilărie, pentru ca mai apoi să ne cuprindem din nou într-o îmbrățișare și mai lungă!Vom mânca apoi vată de zahăr și ne vom cumpăra un cort, pe care-l voi instala pe colina, lângă copacul nostru fermecat, care păstrează atâtea și-atâtea amintiri plăcute!
    Sub clar de lună, vom număra stelele și vom povesti tot ce am trăit în toată aceasta perioadă, in care viața ne-a despărțit.Știi prea bine că eu sunt un Corb Alb, de obicei corbii nu migrează… eu am migrat, dar din clipa în care ne vom regăsi, îți voi promite că nu voi mai migra niciodată.Îmi doresc atât de mult să-mi fac cuib în inima ta și din când în când, să mă odihnesc pe umărul tău!
    Doar împreuna îmi doresc să zburăm spre înălțimi, spre albastrul cerului!Voi veni în viața ta…așteaptă-mă, te rog!
    P.S.Pe ultima pagină din jurnalul lui Kuzgun nu scria nici măcar un rând, aveți idee de ce?De ce ar fi scris el toate paginile și de ce ar fi lăsat o pagină nescrisă, m-am tot întrebat, pana ce într-un final, am găsit răspunsul.Îmi pare rău, dar va trebui să vă las în suspans, pana data viitoare…🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Am așteptat aseară acest fragment ca pe pâinea caldă, dar până la urmă a trebuit într-un final să adormim înfometați pana azi.Însă a meritat așteptarea!Ce mult mă bucur că Kuzgun îi spune din tot sufletul mamă Meryemei!El o iertase de mult, după părerea mea, chiar în momentul în care a salvat-o din mâinile lui Bora, sau chiar mai înainte, însă nu realizase, acum însă a uitat complet și a iertat-o din toată inima.Offf, Dervisim, nu știe cum să-l mai constrângă pe Kuzgun să devină copia lui în oglindă, eu cred că e conștient că nu va reuși asta niciodată, dar continuă cu fel de fel de metode neortodoxe.
    Bunătatea aceea mascată a lui Dervis, care ne-a păcălit pe toți, inclusiv pe Kuzgun…bine că a renunțat la acea mască și pana la urmă s-a dovedit a fi un lup îmbrăcat în piele de oaie.Am realizat acum ce a intenționat el încă de la începutul serialului, când a croit acel costum pentru Kuzgun, acel costum a fost ceva metaforic, el dorindu-și în subsidiar să-i croiască un nou destin lui Kuzgun și să-l determine pe toate căile posibile să devină succesorul lui.Toată viața a croit destine, a croit planuri, a croit minciuni, și-a ascuns identitatea, însă când i-a înmânat lui Kuzgun o nouă carte de identitate și l-a sfătuit să spună adevarul și să se prezinte cu numele său real, am crezut că-l sfătuiește de bine, că-i vrea binele, că nu vrea sa-i urmeze exemplul și să fie ca el, care o viața întreaga și-a ascuns identitatea și a urzit tot felul de planuri malefice.De ce cred eu că se grăbește atât să-l convingă pe Kuzgun…deoarece el a crezut in acel raport ADN și știe sigur că fiul lui, Yusuf nu i-ar face rău lui Kuzgun și in consecință afacerea ilegală și tronul ar rămâne nepericlitate.Mă bucur că dragul de Kuzgun a găsit verigheta, iar vorbele Dilei mă fac să sper la o împăcare frumoasă între ei în acest episod, pe care-l vom trăi la o intensitate maximă!
    Mulțumim frumos pentru traducere, d-na Guler!😘🌹O zi minunată tuturor!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Macrina
    Macrina

    D0amna Guler, Multumim frumos pentru traducere si rapiditate!!!!Ce-am mai asteptat aseara dupa acest fragment:)))
    Deci „Derviș…….. nu este precum pare”???? iar Dila nu-l tradeaza pe Kuzgun!!!
    Uffff, incurcate caile fiecaruia!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Comentarii despre articol

Search

Latest Stories