Muzica și versurile:  Ercüneyt Özdemir

Când spuneam cât de frumos mă rostogolesc,

Te-am necăjit fără să știu.

Uneori, omul nu știe ce face.

Fugind de tristețe,

Ne-am poticnit fără să ne dăm seama.

Uneori nu e de ajuns să spui „Iartă-mă.„

Te-am supărat, eu sunt de vină.

Să mi se rupă limba, gata, am tăcut.

Sunt responsabil pentru toate dezastrele și războaiele.

Dacă voi obosi de atâta alergat,

Dacă voi îmi va părea rău că am pierdut,

Nu mă vei lua în brațe?

Nu vei avea grijă de mine ca de ochii tăi?

Lasă tristețile să rămână acolo.