SÜREYYA-Mamă, ce am vorbit noi două?

ESMA- Am stabilit că, atunci când va veni timpul, vom face predarea- primirea.

Nu-i așa?

A venit timpul.

NURGÜL- De parcă ne despărțim… Vă implor, nu mai spuneți așa…

GARIP- Mai ai atât de multe de trăit, atât de multe.

SÜREYYA- Ce s-a întâmplat?

Voce- Ea este aici. Cred că mintea e dusă…

Iar întreabă „Cine sunteți?„

GARIP- Ce e, copii? De ce v-ați adunat așa?

SÜREYYA- Eu te-am ales ca mamă, sultană Esma.

Ai umplut golul pe care l-am simțit ani de zile.

Abia am devenit copil. Nu mă lăsa așa, mamă, te implor…