SÜREYYA-Mamă, ce am vorbit noi două?
ESMA- Am stabilit că, atunci când va veni timpul, vom face predarea- primirea.
Nu-i așa?
A venit timpul.
NURGÜL- De parcă ne despărțim… Vă implor, nu mai spuneți așa…
GARIP- Mai ai atât de multe de trăit, atât de multe.
SÜREYYA- Ce s-a întâmplat?
Voce- Ea este aici. Cred că mintea e dusă…
Iar întreabă „Cine sunteți?„
GARIP- Ce e, copii? De ce v-ați adunat așa?
SÜREYYA- Eu te-am ales ca mamă, sultană Esma.
Ai umplut golul pe care l-am simțit ani de zile.
Abia am devenit copil. Nu mă lăsa așa, mamă, te implor…
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 