Can- Iar te-au cuprins gândurile.

La ce te gândești? Ce-ți trece prin mintea asta frumoasă?

Sanem- Can, eu te iubesc foarte mult. Să nu ne mai pierdem unul pe altul.

Can- Și eu te iubesc foarte mult. Nu ne vom pierde. Fii fără grijă.

Nu te voi mai lăsa niciodată.

Sanem: Să nu mă lași… Can..îți bate inima. De fapt, era aiurea dacă nu bătea. Dar o aud de aici.

Can- Îmi bate inima. Răsună, așa cum am mai spus. Îmi place să fiu auzit. În ceea ce muncesc. În tot. Îmi place să fiu zgomotos.

Sanem: Știi, atunci când eram mică, chiar credeam că inima are forma asta.

Can: Lasă asta. E încă lume care crede că Pământul e drept, nu rotund.

Sanem- Nuuu.

Can- Ditamai oamenii gândesc așa.

E spun că nu, Pământul nu e rotund, Pământul e drept.

Și mai sunt unii care cred că pana demonului este cu adevărat o pană.

(PS- Turcii folosesc pentru expresia „Îl are pe vino-ncoa„ expresia „Are pană de demon„ :))) )

Sanem: Serios.

Can: Desigur.

Sanem: Să plece Polen de aici.

Can: Poftim?

Sanem: Hî…

Can: Ce ai zis?

Sanem: Nimic. Ciocolata caldă e foarte bună. Mulțumesc frumos.

Can: Avem posibilități limitate. Nu avem bucătărie, de aceea e mai greu de făcut anumite lucruri.

Dacă ar fi, câte și-aș mai pregăti. Ce ouă! 0 de feluri.

Sanem: Serios?  Mie-mi plac mult ouăle.

Can: Și eu mor după ele.

Sanem: Ce a fost întâi, oul sau găina?

Can: Nu mă privește pe mine. Eu sunt cocoș.