Faptul că Can și Sanem au rămas închiși în depozitul frigorific, nu asigură împăcarea, dimpotrivă, devine motiv de încăpățânare reciprocă. Se întrec în a se face gelos unul pe altul. Sanem este enervată, din ce în ce mai mult, de existența Polen-ei, iar Can se enervează din cauza lui Yiğit. Cu cât Polen și Yiğit sunt prezenți mai mult pe lângă ei, cu atât crizele de gelozie ale Demet-ei și ale lui Can se înmulțesc și încăpățânarea devine mai mare. Can nu mai rezistă unei asemenea încăpățânări și găsește o singură soluție: aceea de a o răpi pe Sanem.
Yiğit: Voi face o scurtă introducere. Sau poate, în calitate de editor, vrei tu să faci introducerea Sanem.
Sanem: Voi începe eu.
Sanem: Pardon! Ne-am întors la vechiul coc?!
Sanem: M-am speriat de propriul vis!
Sanem: Oare să-l sun?
Can: Oare să o sun?
Sanem: Dacă i-aș spune că l-am visat?
Sanem: Ocupat. Cu cine vorbește?
Can: Oh! Vorbește, normal!
Can: Încăpățânarea e încăpățânare, dar fac ce își propun.
Emre: Măcar ești fericită cu Osman?
Am dreptul să știu asta.
Yiğit: Dacă vrei, facem într-o zi, în bucătăria mea de acasă, practica gătitului.
Sanem: Ă…?
Can: Tehică știe, oare? Dacă știe e bine, voi fi eu liniștit.
Can: Doar n-o să mă ocup acum de tine!
Sanem: Can! Ce faci?
Can: Atenție la ușă!
Sanem: Nu înțeleg ce sens are?
Eticheta episodului din această seară este #KararınıVer (hotărăște-te)
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol