Kadir: Poftiți. Să stăm împreună.

Zeynep: Nu. Ne este bine așa.

Kadir: Cum vreți..,

Cemre: Ar fi bine să mergem în altă parte oare?

Zeynep: De ce să mergem în altă parte, dragă Cemre?

Dacă se simt unii deranjați, să plece ei.

De ce să plecăm noi?

Kadir: Ce-a fost, i s-a întâmplat tinereții mele…

Dar să știi asta: până la sfârșitul zilelor mele, stăpâna acestei inimii  e o singură persoană.

Zeynep: Bine, gata, am făcut o greșeală. Dar să vii așa asupra unui om, să-l zdrobești în felul ăsta!

Eu am murit în fiecare zi în care am fost fără tine! Am murit!