Can: Sanem este iubita mea.
Hüma: Atunci, ăsta e un dezastru și mai mare.
Ne-am cunoscut într-un mod destul de rău…
Sanem: Femeia a picat ca o bombă.
Știi, ne-am certat noi în cartier cu o femeie căreia nu-i plac pisicile.
Mevkıbe: Este ca ea? Seamănă cu ea?
Sanem: Nu e ca ea. E chiar ea. E mama lui Can!
Mevkıbe: Ce?
Leyla: Ce?
Mevkıbe: Să nu faci una ca asta.
Sanem: Am făcut. Au făcut.
Can: Când spui că v-ați întâlnit în cartier?
A venit mama în cartier?
Sanem: I s-a stricat mașina în cartier.
Can: Uite ce coincidență a lui Dumnezeu!
Emre: Mamă, fratele meu e cu Sanem. Tu te străduiești să-i desparți.
Hüma: Aaaa, nu, nu.
Can: Cum merg pregătirile?
Emre: Azi o va cere pe Sanem în căsătorie.
Leyla: Nu-mi vine să cred..
Can: Nu te dezbrăca. E foarte bine. Întoarce-te. Ești minunată.
Draga mea, trebuie să ieșim imediat.
Sanem: Can, piatra asta…
Can: Piatra lunii, albă…
Sanem: Dar eu am spart-o…
Tu ai făcut inel din această piatră?
Can: Sanem, tu ești partea mea luminoasă….
Dacă vreți să vă reamintiți povestea celor două pietre, o găsiți mai jos:
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol