În această seară

Esma Boran: De-am scăpa odată de aici…De s-ar vinde odată terenul… Să avem și noi rostul nostru… Atunci nu mă voi plânge de nimic. De nimic!

Faruk Boran: Draga mea mamă! Fac tot ce îmi stă în putință pentru a accelera vânzarea.

Esma Boran: Știu… Vino… Vino

Adem Boran: Poftim?!

Ülfet Kavaklı: Măcar de-ai fi țipat…

Adem Boran: Nu sunt disponibil acum, mătușă. Dacă nu e vreo urgență…

Ülfet Kavaklı: Văd că ți-ai retras plângerea împotriva Boranilor. Ce se întâmplă? Iar ai început să faci după cum te taie capul?

Adem Boran: Nu mai vreau să fac nimic. După ce sfaturile tale au explodat dintr-o parte din mine, eu mi-am pierdut copilul. M-ai înțeles? Eu nu mai sunt în războiul ăsta. Tu ești singura câștigătoare. De aceea, lasă-mă în pace.

Ülfet Kavaklı: Îmi pare foarte rău, dragul meu Adem. Vorbim când te mai liniștești.

Azi e lansarea filialei noastre din Bursa. Va veni Güneş. A intervenit ceva și eu nu pot veni, dar dacă vrei…

Adem Boran: Nu! Nu vreau să văd pe nimeni. Și mai ales pe tine! Lasă-mă în pace! Ai înțeles?