• Când au luat-o pe mama de lângă noi, eu aveam 6, iar sora și fratele meu aveau 16 ani. Puteam fi considerați orfani.
• Lasă-mă! Lasă-mă!
• …Eu îmi dau viața pentru copiii mei. Îi voi ține întotdeauna de mână.

Eu sunt mama lor.

• …. Altfel, nu-mi va fi milă de tine. Îți iau viața.
• De ce te urăsc ei atât de mult și te calomniază? De ce ți-au devenit dușmani?
• Încetează!
• Mama și tata au murit împreună. Nu vă vor vrea. Noi i-am îngropat în inima noastră…

PS. În două locuri nu se aude clar. Imediat cum găsesc textul în turcă, completez și aici. (când iese ea din închisoare și o amenință socrul și înainte de a zice ea că își dă viața pentru copiii ei.)