De bun rămas…

Can: Poți lua laptopul, Sanem. Am terminat ce aveam de făcut.

Sanem: Bine.

Can: Tu unde scrii romanul?

Sanem: Poftim?

Can: Ai spus că nu ai computer. La ce scrii romanul?

Sanem: Îl scriu pe caiet. Cu pixul, pe hârtie, mi se pare mai poetic.

Dar nu mai scriu. Am renunțat.

Can: De ce?

Sanem: Nu voi ajunge scriitoare. Nu mai vreau să scriu.

Can: Sanem, încetează.

Nu mai…

Sanem: Nu am înțeles, domnule Can.

Can:Voiam să-ți spun să nu mai lucrezi așa, fără sămănânci nimic. Ți-e foame?

Sanem: Da, mi-e foame. Pot comanda imediat ceva ușor. Toast, una, alta.

Can: Eu mă sufoc aici, simt o presiune. Mergem undeva, la aer? Ce zici?

Sanem: Vă înțeleg. V-am sufocat. Să plec, oricum am terminat ce aveam de lucru.

Can: Sigur că ți s-a părut prea mult când ți-am spus să mergem pe undeva. Prea mult.

Sanem: Poftim?

Can: Adică, Sanem, dacă vrei să pleci, poți să pleci, e în regulă.

Sanem: Vreau să plec.

Dumneavoastră, încotro?

Can: Să te conduc la ușă. Dacă-mi dai voie.

Sanem: Vă mulțumesc foarte mult pentru tot. A fost foarte frumos să lucrez cu dumneavoastră.

Can: Ce faci, Sanem?

Așa cum am spus, n-ai să-mi mai vezi fața, așa că nu ești obligată să renunți la locul de muncă.

Sanem: Știu, dar nu mai vreau să lucrez. Iubesc jobul, dar nu pot continua să lucrez acolo.

Can: Nu sunt în stare să te înțeleg. Ai rămas în mine ca un nod foarte încurcat.

Sanem: O zi bună, domnule Can.

Sursa: Youtube