A vorbit despre filmul cu Bergüzar Korel şi i s-a spus că își merită numele

Turneul lui Engin în America Latină s-a terminat … încă nu am gasit un interviu cu el publicat în presă așa că vă ofer mai jos un interviu din dec 2016 când începuse filmările la Olene Kadar. Textul de mai jos a fost realizat de Sonat Bahar și a fost publicat în Sabah Gazetesi (traducerea în engleză am luat-o de pe Engin Akyurek Universal Fans Club)
––––
Engin Akyurek se întâlnește cu telespectatorii jucând personajul Daghan în „Olene Kadar”, noul serial de televiziune pentru canalul ATV. Nu l-am văzut pe ecran de mult timp. Dar el nu era inactiv; a realizat cu prietenii săi din Ankara o revistă în care publică eseuri și interviuri cu diverse personalități. Akyurek, care joacă întotdeauna roluri de bărbat îndrăgostit, spune: „Mi-au plăcut întotdeauna personajele care au relații conflictuale, dure și traumatizante. Dar publicul se așteaptă întotdeauna să vadă dragostea pentru că dragostea face totul mai frumos”.
L-am întâlni pe Engin Akyurek într-o zi când zăpada începea să se topească și ne bucuram de căldura soarelui. Stăm împreună cu agentul său, Ozlem Durak, în curtea unei cafenele iar alături de noi stau la o masă două tinere femei. El încă nu a sosit. Când ochii celor două tinere încep să strălucească îmi dau seama că vine Engin Akyurek. Nu mă înșel. El vine la masa noastră cu un zâmbet larg pe față.
A urcat rapid pe scara succesului în timp ce câștiga inimile oamenilor, mai ales ale femeilor. De fiecare dată când a jucat într-un serial TV sau într-un film, a câștigat aprecierea publicului .
„Groom-ul strain”, „Bir Bulut Oslam”, „Fatmagul”, „Kara Para Ask” și filmele „Destiny” și „A small September affair” … a realizat mult într-o perioadă de timp, nu-i așa?
De data aceasta, Engin Akyurek va fi pe ATV. Ne întâlnim într-un loc foarte aglomerat pentru a discuta despre serialul TV „Olene Kadar”. Oamenii care l-au vazut pe crane vor să se uite la el încă o dată. Cu toate acestea, el este foarte relaxat. S-a obisnuit cu asta: „Oamenii mă privesc odată și apoi își văd de treburile lor. Dacă aș sta aici ore întregi, nici nu si-ar aminti că am fost aici”. Îmi spun în gând ”Hai, lasă …”
Vreau să vorbesc cu el despre tot felul de lucruri. Aflu că a realizat o revistă cu prietenii și că a scris el însuși pentru aceeași revistă. A scris 12 eseuri până acum. Chiar dacă el nu scrie despre sine puteți găsi urme ale vieții sale în acele povești. Începem convorbirea noastră vorbind despre revistă.

– Scrieți într-o revistă numită „Kafasina Gore”. Ați fost acolo de la început, chiar și în timpul etapei sale de formare. Cum comentați acest lucru?
– Mi-ați citit articolele? Cum le-ați găsit? Vă cer o opinie obiectivă.
– Le-am citit pe toate. Înainte credeam despre dvs. că sunteți o persoană tăcută, timidă și misterioasă. Dar acum cred că sunteți altfel și sunteți foarte atașat de perioada anterioară vârstei de 18 ani. Am greșit?
– Da, e o perioadă foarte specială pentru mine. Există câteva părți fictive în acele articole deși parcă aș vorbi despre mine. Nu este copilăria mea exactă. Este un pic despre mine, un pic despre observațiile mele, Ankara anilor ’90, subconștientul meu și așteptările mele.
– Într-una din poveștile dvs., ați vorbit despre un prietenul care se îndrăgostește de aceeași fată. Există acest prieten?
– Mehmet nu există. Cu toate acestea, este imposibil ca tu și prietenul tău să nu te îndrăgostești de aceeași fată în perioada petrecută în liceu. Desigur, s-au întâmplat astfel de situații.
– Cum v-a venit ideea de a face o revistă?
– Am urmărit cu interes revistele și editarea de reviste în Turcia timp de 20 de ani. Nu-mi lipsesc niciodată revistele de literatură, umor sau de istorie. Am un vechi prieten în Ankara, Yasin Oksuz … Printre altele, am vorbit de multe ori despre publicarea unei reviste. Dar nu s-a întâmplat niciodată. Apoi într-o zi a devenit o realitate. El a decis să publice o revistă numită „Kafasina Gore” și a crezut că ar fi un spațiu în care oricine să poată scrie. Persoane din diferite grupuri sau ocupații care ne-au descoperit pe noi sau pe care noi i-am descoperit au scris de la prima noastră ediție. Și eu scriu. În primul rând, s-a crezut că este o revistă la scară redusă dar i-am încurajat să gândească la scară mare.
– Scrieți despre dvs.?
– Am lucruri pe care le-am scris în anii mei de facultate. În acele zile, viața mea era așa și m-am simțit bine când am scris. Articolele mele s-au inspirat din acele scrieri, acum doar le-am prelucrat. Primul meu articol din prima ediție a fost o poveste pe care am scris-o când aveam 21 de ani. Apoi am început să scriu altele noi. Mi-am dat seama că trecerea timpului nu a schimbat ceea ce am scris mai devreme. Încă scriu despre lucrurile pe care le-am scris când aveam 21 de ani. Poate sunt incapabil să spun altceva. De fapt, punctul comun al tuturor scrierilor mele sunt experiențele unui băiat sau ale unui tânăr. Vreau să le adun într-o carte.
– De ce sunteți atât de atașat de copilaria sau de tinerețea dvs.?
– Perioada mea de pubertate era foarte naivă și frumoasă. Poate de aceea mă pot distra pe seama acelei perioade.
– Cum poate fi pubertatea frumoasă?
– Ei bine, aș fi putut crește într-un mediu foarte rău și aș fi putut suferi foarte mult. La mine nu a fost așa. Desigur, am avut acele probleme adolescentine pe care le-au avut trei miliarde de oameni de pe această planetă: unele probleme biologice, etapele obișnuite ale adolescenților, cum ar fi inconsistența dintre mintea ta și corpul tău. Când vezi o persoană nefericită în viața adultă, dacă ai intra puțin în mintea acelei persoane, ai vedea că el sau ea avea probleme la pubertate. La mine nu a fost așa. Prin urmare, pubertatea a fost o perioadă de distracție pe seama căreia pot glumi.
– Aveți metode specifice de a vă exprima?
– Îmi împărtășesc sentimentele mele despre viață. Îmi mărturisesc sentimentele. Toată lumea este nefericită și se plânge de ceva. Toți sunt singuri. Găsesc soluția mea, acordând atenție copilului din mine. Nu-mi place să fiu plin de regrete. În astfel de situații, cred că trebuie să găsesc ceva sau să merg după un sentiment. Adăugând beneficiile și nevoile vieții moderne la propria noastră viață, nu trebuie să uităm că suntem ființe primitive. Avem obiceiul să exagerăm trecutul, dar eu nu sunt așa. Toți trăim în această țară. Au fost frumoși anii 80? Nu. Au fost ani naivi, dar dificili. Au fost frumoși anii ’90? Nu erau plăcuți deloc.
– Deci, nu mai ții la trecut?
– Scrierile mele sunt despre trecut cu o dorință pentru viitor. Căutăm ceva în viața modernă și facem acest lucru în trecutul nostru. Trecutul este foarte prețios pentru mine, dar nu trăiesc în trecut. Viața modernă prezintă unele avantaje dar te văduvește de multe lucruri și la acestea mă gândesc cel mai mult. Nu vorbesc doar despre telefoane inteligente sau despre social media. Vorbesc și despre sentimente. Să se înțeleagă sau să empatizeze unii cu alții nu mai este așa de ușor. Sunt câteva momente în viață care sunt foarte prețioase. Dacă am avut o mulțime de distracție și am fost fericiți când eram copii, de ce suntem atât de duri și distanți în relațiile noastre? Mă tot gândesc la aceste lucruri. Ele sunt legate de copilul din noi. ..
– Deci, nu vă verificați telefonul în timp ce discutați cu prietenii dvs.?
– Dacă mâncăm sau vorbim, îl pun jos și nu-l verific. Și dacă cineva ar face-o într-un mod care să mă deranjeze, m-aș enerva. Nu credeți că este lipsit de respect? Asta înseamnă că nu este nici cu mine, nici cu cealaltă persoană cu care comunică prin telefon. Asta e problema oamenilor moderni; nu știm unde suntem. Uneori, când sunt acasă, îmi închid telefonul cel puțin două-trei ore.
– Cu cine vorbesc despre dvs., primul lucru pe care-l întreabă este de ce nu vă văd pe aici (prin Istanbul).
– Asta înseamnă că nu le satisfac așteptările. Care sunt așteptările lor? Dacă ne limităm la câteva locuri în Istanbul, atunci va fi nedrept pentru persoanele care nu merg deloc în aceste locuri. De fapt, sunt pe aici și locuiesc în partea anatoliană a orașului Istanbul. Mi-am construit viața în funcție de stilul de viață de aici. Dacă aș fi trăit pe partea europeană poate că aș alerga pe coasta Bebek.
– Nu vă vedem cu o prietenă. Viața dvs. privată este foarte misterioasă.
– M-ați vedea dacă aș avea o prietena. Nu m-aș ascunde dacă aș fi într-o astfel de relație.
– În noul dvs serial jucați rolul unui om care a fost închis timp de 11 ani. Este greu pentru un actor?
– Este greu. Mi-a fost foarte greu să înțeleg prin ce a trecut. 11 ani este un timp foarte lung. Este o persoană care a ajuns în mod nedrept la închisoare la o vârstă tânără. Este un tânăr sclipitor care a avut idealuri și a crezut în viitor. Când se întâmplă ceva cu oameni ca noi, care cred în gândirea rațională, în anumite concepte și în lege, traumele și punctele de fractură pe care le trăim sunt mai grele decât pentru alți oameni care nu cred în aceste concepte.
– E diferit de personajele pe care le-ați jucat înainte?
– Personajele mele aveau puncte de fractură. Evenimentele le-au schimbat. În „Fatmagul” personajul era diferit înainte și după viol și după ce s-a îndrăgostit. În „Love Dirty Money”, personajul Omer a fost diferit înainte și după ce a aflat că fratele său a fost un criminal. Și în acest serial există un punct de mare fractură pentru Daghan. Concepțiile în care crede și sunt de valoare în viața sa se vor schimba: prietenii lui, munca lui, puterea lui, percepția lui despre viață.
– Se pare că Daghan va fi sfâșiat între dragostea vieții lui, Beril, care l-a părăsit când a plecat la închisoare, și Selvi, care l-a salvat din închisoare. Se va întâmpla asta?
– Mă întreb ce direcție va lua Daghan după ce a fost eliberat din închisoare. Răspunsul este în scenariul pe care scenaristul nostru Elif Usman îl va scrie. Cred că ar fi bine dacă Daghan va găsi dragostea căutând adevărul.
– Nu aveți timp pentru filme de cinema ca pentru serialele TV. Dar cariera dvs. a început cu un film minunat numit „Destiny”.
– Aceasta este o preferință legată de proiecte. Dacă ar exista un scenariu care să-mi placă sau să fie interesant aș filma câte un film pe an. Ca actor și iubitor de cinema, îmi dau seama că trebuie să fiu mai productiv în acest sector. Totul depinde de poveste. Pe de altă parte, în timp ce filmăm un serial TV este foarte greu să faci un film.
– Sunteți considerat un actor care joacă roluri de om îndrăgostit. Știu că audiența TV vrea să vadă dragostea, dar sunteți mulțumit de această percepție?
– Personajele mele nu au fost niciodată bărbați care se îndrăgostesc și își scriu numele pe un copac. Dragostea a fost doar un alt element în poveste. Întotdeauna am jucat personaje cu relații conflictuale, traumatizante. Întotdeauna am preferat astfel de personaje. Spectatorii te pot iubi ca un singur tip de personaj, dar pot să te iubească și ca un alt tip de personaj. Nu pot nega faptul că audiența se așteaptă ca iubirea și dragostea să facă totul mai frumos.
– Fanii tăi sunt proverbiali. Ele sunt de necrezut. Cred că aveți o bază de fani foarte activă în comparație cu alte vedete.
– Mulțumesc. Nu am cum să le mulțumesc pentru că nu folosesc social media. Vreau să le mulțumesc aici. Eu îmi fac meseria. Nu folosesc social media, nu împărtășesc fotografiile mele și nu sunt în corespondență cu ei. Dar cred că ceea ce fac este foarte prețios. Fanii mei cresc numeric și organizează activități filantropice în numele meu. Aceste lucruri sunt foarte prețioase pentru mine. Anul trecut, unii dintre fani m-au vizitat la studio. A fost ziua mea. Ei s-au cunoscut unul pe altul datorită mie și au devenit prieteni, au călătorit. Acest lucru m-a făcut foarte fericit.
– Cu cine locuiți? Ce fel de viață aveți?
– Eu locuiesc cu fratele meu. Avem o viață foarte fericită și simplă.
– Ce vă place cel mai mult acasă?
– Cărțile și filmele. Dar acum vizionez filme din platformele disponibile.
– Cine vă cumpără hainele?
– Eu. Nu-mi plac cumpărăturile. Ma plictisesc cu usurinta. Cumpar primul lucru pe care il vad si il port. Nu sunt îngrijorat de imaginea mea. Sunt lucruri pe care le iubesc și lucruri pe care nu le voi purta niciodată. Nu mă poți face să port pantaloni albi. Nu-mi plac blugii colorați. Îmi place simplitatea.
– Când nu filmați seriale TV, cum vă petreceți zilele?
– Am fost departe de ecrane timp de 1 an și jumătate. M-am ocupat de revista. Mi-am luat ceva timp pentru vacanță și am plecat în străinătate. Am muncit din greu in Kara Para Ask. N-am avut timp pentru viața mea socială, pentru prietenii mei sau pentru mine. Când s-a terminat, mi-am dat seama că au fost atât de multe lucruri pe care trebuia să le fac. În primul rând, am petrecut ceva timp cu mine. Au fost atât de multe lucruri pe care trebuia să le citesc sau să le urmăresc. Am făcut asta. Când lucrez, nu mă deranjează că sunt ocupat sau obosit. Dar când sunt în vacanță îmi place să pierd vremea. Nu sunt un persoană care își planifică ziua. Sunt foarte bun la pierdut vremea și asta îmi face plăcere. Niciodată nu am remușcări că „nu am făcut nimic astăzi”. Îmi place să fiu singur. Există unii oameni care vor să-și folosească timpul eficient; nu sunt unul dintre ei. Uneori pot sta într-un loc timp de trei ore fără să fac nimic. Dacă mă duc undeva cu mașina, undeva unde sunt atâtea lucruri de văzut, dar întâlnesc în drum o cafenea frumoasă, aș putea sta în acea cafenea ore întregi și să mă întorc fără să văd acele locuri cu deosebite.
– Ce faceți dacă sunteți plictisit sau deprimat?
– Citesc. Dacă mă face să mă simt bine. Încerc să nu mă întâlnesc cu prietenii, pentru că ar fi nedrept pentru ei. Dacă sunt prea deprimat, dorm.
– Vă place să mergeți la Kas și să faceți scufundări. Este o rutină în viața dvs.?
– Fac asta vara. Este un loc unde merg cu prietenii mei și petrec ceva timp în anumite perioade. Mai degrabă fac scufundări decât să stau pe un șezlong la plajă. Este foarte frumos să respiri sub apă.

Nu trebuie să te uiți în ochii cuiva pentru a observa pe cineva. Atâta timp cât ai această ocupație (de reporter) dezvolți un reflex. Îți dai imediat seama dacă oamenii se uită la tine sau simți ce fel de reacție au față de tine. Ochiul din spate este deschis acum (Engin Akyurek râde). Suntem într-o cafenea aglomerată și nimeni nu este interesat de noi. Cel mult vor să facă o fotografie sau stea puțin de vorbă cu noi.

ApreciazăApreciază

Am primit și răspunsul la problema cu tunsul: nu e de la căldură nici dorința de a face o schimbare de look … doar obligație de serviciu 😀.
De vazut in cele 2 filme din acest an … poate în 2019😭.

ApreciazăApreciază