Patronul italian i-a invitat la cină. Deoarece colegul spusese că e o mare dragoste între ei doi, italianul voia cumva să-și ceară scuze pentru cele întâmplate. Sanem trebuia să joace rolul logodnicei lui Can. Și iată ce au vorbit la masă!

 

Italianul: Vreau să ridicăm paharul în cinstea voastră.

În zilele noastre, este aproape imposibil să mai găsești o dragoste atât de pasională.

Domnișoara Sanem, nu beți?

Can: Nu, nu, ea zice că nu-i face bine băutura.

Italianul: Nu-i face bine…

Sanem: În perioada asta, multe nu-mi fac bine.

Can: Iubito, ești bine? Ești mulțumită…

Sanem: Da, viața mea, totul e bine.

Can: Important e să-ți fie ție bine.

Italianul: Tot vreau să vă întreb și nu am apucat. Unde v-ați cunoscut?

Sanem: Kayseri.

Can: Paris.

Can: În Kayseri?

Italianul: Kayseri? Paris Sunt aproape?

Asociata italianului: Kayseri e în Turcia.

Can: A, da, eu uitasem. Prima oară ne-am văzut în Kayseri.

Viața mea, vrei să povestești tu cum ne-am cunoscut noi în Kayseri?

Sanem: Dar, viața mea, nu mă ajuți deloc.

Can: Tu povestești mult mai frumos, de aceea…

Sanem: Eu eram în Kayseri într-un restaurant și mâncam mantı (un fel de ravioli J )

Italianul: Mantı?

Can: Mantı în Kayseri? Ceva neașteptat.

Sanem: Apoi, domnul Can a venit, plin de aere, în restaurant.

Can: Ascultă că în continuare e foarte romantic…

Sanem: Și apoi… Nu mai rămăsese mantı.

Can: Cel care făcea mantı nu mai avea…. Nu se poate așa ceva…

Italianul: Interesant.

Sanem: Can a intrat și a spus că vrea să mănânce mantı, iar proprietarul restaurantului i-a spus că s-a terminat. El, nu și nu, că vrea să mănânce în seara asta mantı. Este încăpățânat! Nu putea dormi liniștit dacă nu mânca mantı.

Iar eu, văzându-l flămând, amărât…

Italianul: Amărât?

Can: Da, da, amărât!

Sanem: Și am împărțit cu el ce aveam în farfurie.

Pentru că el e Can-ul meu (se poate traduce și dragul și sufletul, dar și ca prenume)

Can: Can cu C mare și apostrof.

Sanem: Can-  canım

Italianul: Can….Aaaa, foarte romantic!

Asociata italianului: Foarte romantic, dar la Paris cum a fost?

Sanem: Vrei să povestești tu, viața mea?

Can: Vreau.

M-am dus la Paris cu munca.

Sanem: E dependent de muncă.

Can: Am ieșit să mă plimb într-o seară și m-a prins ploaia.

Sanem: Incredibilă ploaie la Paris!

Can: Sunt celebre ploile la Paris.

Treceam prin fața unui cinematograf.

Sanem: Moare să vizioneze filme.

Italianul: Se vede că e iubitor de artă.

Sanem: Desigur.

Can: Am intrat și, așteptând la coadă, m-am apropiat de fata din fața mea. Am simțit un parfum fabulos. Era cel mai minunat pafum pe care l-am simțit în viața mea. Era semiîntuneric. Era cu spatele, nu o puteam vedea. De emoții, nu mă puteam mișca. Apoi, ea a întors un pic capul. Când colo, era Sanem. Mi-am făcut curaj, am atins-o ușor pe umăr și i-am spus: „Îți amintești de mine?„ Pentru că ne-am văzut prima oară la Kayseri. Și, din avea zi, am devenit dependent de parfumul ei…Așa cum vedeți.

Asociata italianului: Minunat. E ca o scenă de film.

Italianul: Ca o poveste. Domnule Can, îți mulțumim foarte mult că ne-ați povestit și nouă…

Să bem!

Sanem: De la Kayseri, la Turnul Eiffel!

Sanem: Moare să mănânce iaurt cu usturori! Și mănâncă mantı cu pâine!!!