Mâna dreaptă era pregătită de la 3 ani pentru chitară!
Nu a zis el, am constatat eu!
https://www.instagram.com/p/BlarMaxn-di/?taken-by=keremcem
Aș vrea să vă readuc în atenție parte din interviul acordat de Keremcem cotidianului AKȘAM.
Vă ocupați cu muzica, dar nu ați studiat Conservatorul. De ce?
Începutul în muzică a venit odată cu prima chitară primită cadou de la părinți. Nici nu-mi dădeam seama că am voce frumoasă. Mi-am dat seama că place celor din jurul meu. Atunci am început să și compun. Nu știu de ce nu am gândit să studiez muzica. La început am vrut Arhitectură, apoi Drept, până la urmă am studiat „Relații Internaționale„. Se vede treaba că eram destul de indecis. Anii de la Universitatea Egee au fost foarte frumoși. Nu era un student preocupat de școală, ci de muzică. Oricum, după ce am absolvit, primul lucru a fost să înregistrez compozițiile și am venit la Istanbul pentru difuzare.
Sunteți un artist despre care se vorbește și din prisma compozițiilor sale. Ce primează, din punctul dumneavoastră de vedere, să compuneți sau să cântați?
Ambele îți oferă plăceri și satisfacții distincte. Cel mai frumos este totuși să cânți compoziția proprie.
Le dați colegilor de breaslă cmpozițiile?
Deoarece compun din ceea ce trăiesc, cântecele mele sunt cumva personale. Dar sentimentele sunt comune, uneori și modurile de viață pot fi comune. E un sentiment aparte să auzi compoziția ta din gura altuia. Ultima oară, când am auzit de la Gülay „Son Bi Kez/Pentru ultima oară„, am plâns. Atât.„
Și de reținut din același interviu:
„Să rămâi supărat pe un om care ți-a atins viața, te seacă pe tine întâi. Iartă, să devii liber.„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol