Osman: Ce se întâmplă?

Süreyya: Nu dăm de Faruk. Nu este.

Osman: Cum adică „nu este„?

Fikret: Uite, avem lansarea înăuntru. Noi ce subiect avem? Tot Faruk!

Ce-i mai place…

Osman: Frate!

Esma: Dacă ai vreo legătură cu treaba asta…

Fikret: Mamă, ne pui și pe noi, dar și pe Adem într-o situație dificilă. Te rog să nu faci asta.

Esma: Tu nu l-ai iubit niciodată pe Faruk! Nu ai văzut în fața ochilor întrecându-te cu el! Dar mi-e îmi arde sufletul!

Süreyya: Unde este? Lipsește de ore în șir! Unde este?!

Poate fi cu adevărat atât de rău? Poate să facă așa ceva într-adevăr?

Dacă nu mai vine…

Esma: Mamele știu cel mai bine. Fiul meu trăiește.

Un necunoscut: Îmi pare foarte rău…