Süreyya: Mulțumește Domnului, Faruk. Mama ta trăiește. Mama ta este în viață.

Faruk: Slavă Domnului.

Osman: Cum se face că nu avem o garanție a zilei de azi, dar privim tot spre mâine?

Parcă moartea cunoaște doar cartierul nostru.

Adem: Dacă i se va întâmpla ceva…

Femeia asta mi-a dat o viață, eu nu i-am putut oferi o zi.

Cum o voi răsplăti?

Esma: Credeam că te vei bucura, doamnă noră.

Süreyya: Destul că i-am pierdut pe cei mari din familia mea.

Sper că rândul meu a trecut…