
Toată lumea rămâne înmărmurită la intrarea celor doi în conac.
Oaspeții dau să plece, vizibil stânjeniți de situație.
Faruk îi reamintește mamei, pe un ton ca și când i-ar reproșa, că o cunoaște pe Süreyya încă de când era el în spital.
Mama lui nu-i răspunde, ci îi spune că oaspeții îl așteptau pentru o discuție importantă. Apoi îi spune că ar fi bine ca Nurgül (una din fetele care lucrează în casă) să se ocupe de musafira lui.
El îi spune că Süreyya nu este musafiră și că oaspeții vor fi înțelegători cu siguranță.
Mama fetei spune că ar fi bine să plece pentru că ei au chestiuni mai serioase de discutat.
Mama lui vrea să îi asigure că ea nu are nimic de discutat și spune că altcineva ar trebui să plece.
Prea târziu deoarece mama fetei pe care ea și-o dorea ca noră se ridică spunând: „Să zicem că n-a fost să fie, n-a vrut destinul.„
Mama lui este foarte furioasă.
El îi reamintește că a anunțat-o că vor veni.
Dar mama lui îi spune că nu se aștepta la una ca asta.
Faruk se enervează:
„Știm amândoi de ce ești furioasă, mamă. Înțelege odată că nu se poate să se realizeze tot ce vrei tu!„
Mama sa îi răspunde: „Când e vorba de viitorul familiei, eu decid!„
Le cere celorlalți trei frați să iasă pentru că vrea să vorbească cu fratele lor.
Cel mare întreabă: „De ce? Noi nu suntem din familie?„
Le mai spune o dată să iasă și îi convinge.
Apoi îi cere și fetei să iasă, dar se împotrivește Faruk care spune că ea va rămâne lângă el.
Mama lui îi spune că nu vorbește chestiunile legate de familie lângă o străină, dar Faruk îi reamintește că nu e o străină, ci viitoarea lui soție.
Mama îi spune că s-ar putea să se simtă jignită și că ar fi cazul să o protejeze, dar el îi cere să fie ea mai atentă la felul cum vorbește tocmai pentru a nu jigni.
Fiul se enervează și îi spune că în discuție nu este o afacere, ci viața lui.
Iar mama îi reamintește că e viața lui pe care era să o piardă din cauza acestei fete. Și o întreabă pe Süreyya cum de îndrăznește să vină în fața ei din moment ce s-au întâmplat toate acestea și a fost avertizată să stea departe de fiul său.
Când el îi spune că el o vrea pe Süreyya și de aceea este acolo, mama lui îi răspunde că atâta timp cât ea va fi viață femeia asta nu va intra în acest conac!
Süreyya nu mai rezistă și pleacă.
Faruk iese după ea, cere mașina însă i se spune că e la spălătorie.
Cere să i se aducă urgent mașina și apoi pleacă.
Mama lui îl sună pe angajat și îl întreabă unde sunt și dacă au plecat împreună, angajatul îi spune că au plecat separat. Îi cere să-i urmărească și angajatul cere a doua mașină pentru a se duce după cei doi.
Cel mai mare dintre ceilalți frați este revoltat că Faruk poate să facă orice vrea el și spune că poate așa trebuie să se poarte și ei cu mama lor pentru a obține ceea ce își doresc și iese.
Unul dintre frați vrea să-l oprească, dar cel mic îl împiedică și îi spune că marea lui problemă este că e îndrăgotit de Ipek (fata pe care mama vrea să o mărite cu Faruk).
Are loc un dialog între mamă și fiu. Fiul îi reproșează că ea este preocupată doar de Faruk și că nu-i pasă de ceilalți trei. La întrebarea „Când te vei gândi și la sentimentele mele, mamă?„, aceasta îi răspunde „Când îți va veni rîndul!„.
Faruk sună la angajatul de la autogară și îi cere să găsească în ce autocar de Istanbul a urcat Süreyya.
Între timp, fata nefericită e decisă să fie noră la conac, mama ei încearcă să-i scoată din cap gândurile acestea și îi cere ca a doua zi să trimită la conac cadoul primit de la mama lui Faruk. Fata nici nu vrea să audă.
Băiatul îndrăgostit de ea își îneacă necazul în băutură.
Doamna de la conac cere să fie căutați în toate hotelurile din Bursa, dar cei doi nu sunt găsiți nicăieri așa că merge la culcare.
Faruk află în ce autocar este Süreyya și merge pe urmele autocarului. Îl ajunge, îi cere șoferului să oprească și până la urmă reușește.
Urcă în autocar și merge la Süreyya. Șoferul îl recunoaște.
Süreyya îi cere șoferului să-l dea jos și e uimită că i se răspunde negativ. Cere să i se spună motivul, iar șoferul răspunde: „Pentru că autocarul este al lui. Nu pot să-l dau jos.„
În cele din urmă, o convinge să coboare din autocar și să vină în mașina lui.
Normal că se ceartă și ea îi reamintește că mama lui nu o vrea și este foarte clar pe cine vrea. El îi spune că Ipek îi este ca o soră și chiar de-ar fi să fie cum zice ea… o întreabă „Vrei să renunți la NOI?„
Ea începe să plîngă și întreabă disperată „De ce nu pot fugi de tine?De ce?„
El o sărută și urcă amândoi în mașina lui.
Spre dimineață, cei doi au o discuție. El îi spune că mama lui a fost dură și în copilăria ei, că în copilărie, în timp ce altele se jucau, ea urca pe cal. Apoi, după moartea tatălui lui, a trebuie să poarte pe umeri și să ducă mai departe tradițiile unei familii cu rădăcini de peste 400 de ani și responsabilitatea pentru cei patru fii ai săi. Că este exigentă, dar are suflet bun.
Îi spune că se mai supără pe ea că depășește limitele,dar, oricât s-ar supăra,îi este mamă și că, văzând cât de mult se iubesc, o va iubi și ea, dar trebuie să-i dea timp pentru a o cunoaște. Recunoaște că va fi dificil ca mama lui să o accepte, de aceea ea îi spune că ar fi mai bine ca ei doi să locuiască în altă parte. El îi răspunde că nu se poate pentru că familia este totul și dacă unul pleacă, familia se împrăștie și doar împreună sunt puternici. Că el poartă întreaga responsabilitate pentru mama și frații lui. Că e o lege nescrisă. Dacă ești fiul cel mare al familiei, restul reprezintă parte din tine. Că fără ei nu există nici el.
Ea îl întreabă cum o vede pe ea în acest tablou, iar el îi răspunde că este lumea lui, atunci când o vede pe ea, se simte întreg și că vrea să trăiască, împreună cu ea, la conac, dragostea, iubirea, liniștea, absolut totul. A întrebat-o dacă și ea vrea.
Ea i-a răspuns că, după moartea părinților săi, i se părea că a trăit o copilărie pustie, că totul e pustiu în viața ei și doar încerca să rămână în picioare și i s-a părut că a reușit… dar până în ziua când a apărut el în viața ei și ea a înțeles că a rămâne în picioare nu înseamnă neapărat a supraviețui. „Te-am găsit târziu și nu vreau să te pierd atât de devreme!„
El îi cere să-i promită că nu-l va mai părăsi niciodată, ea îi promite. Apoi el îi spune: „Hai să plecăm!„. Ea: „Unde?„ El: „Avem multe de făcut.„
Băiatul necăjit al mamei se trezește din beție în autoturismul personal din fața autogării. Trece pe lângă angajați fără să li se răspundă la salut și, furios că unul dintre angajați îi spune altuia că nu seamănă deloc cu fratele Faruk, că acela e un domn, se întoarce, îl amenință, îi spune că treaba lui e să umple autocarele nu să caute vorbe cu patronii, apoi urcă în birou, ia arma, coboară și îl amenință pe același angajat.
Faruk o aduce pe Süreyya la casa de căsătorii, ea e surprinsă, fericită, îl întreabă dacă e sigur și el îi răspunde că e mai sigur ca oricând și știe că vrea să respire alături de ea până la sfârșitul vieții lui.
Intră și depun actele pentru căsătorie.
La ieșirea, ea îi spune că totul este în regulă…dar mai e ceva.El întreabă „Ce?„, iar ea îi spune: „Vorbim întruna doar despre familia ta. Să vedem dacă și familia mea te vrea.„
Apoi îl duce la cimitirul unde sunt îngropați mama și tatăl ei.
Ea povestește că mama și tatăl ei s-au iubit foarte mult, dar că ea era geloasă pentru că, mititică cum era, credea că se va mărita cu tatăl ei când va fi mare. Tatăl ei o ținea pe genunchi și îi spunea: „Într-o zi va apărea în viața ta un om care va fi o bucurie pentru inima ta. „ iar când îl întreba „De unde o să știu că e el?„, tatăl îi răspundea: „Când te va ține de mână, când îl vei privi în ochi, vei înțelege că e el.„
Apoi privește spre mormânt și spune: „L-am găsit, tată.„
Mama continuă investigațiile, inclusiv despre cel care l-a înjunghiat pe Faruk.
Pretendenta la inima soacrei face o vizită la conac pentru a-i intra în grații, nicidecum pentru a înapoia cadoul. Le și pârăște pe angajate că nu i-au dat voie să intre direct la „soacră„. Viitoarea mamă soacră le atrage atenția că ori de câte ori vrea Ipek să o vadă, e liberă să o vadă.
Cei doi frați răsfoiesc revista în care a apărut interviul cu Faruk. Cel mic e mândru tare, dar celălalt este de părere că a vorbit doar despre sine și nu se pomenește nicăieri de tatăl lor și ceilalți frați. Cel mic spune că Faruk a răspuns doar la întrebări.
Faruk își duce iubita la bijutier pentru a alege verighetele, dar ea nu vrea să decidă imediat pentru că ar trebui să fie ceva mai simplu ci nu atât de scump.
Faruk îl întreabă pe bijutier dacă a mai văzut o astfel de femeie, dintre cele venite, care să ceară ceva mai ieftin, iar el răspunde că nu și oricum, chiar dacă aleg ceva, rămân cu ochii la alte bijuterii.
Vor să amâne deciciz, dar, tocmai când să iasă, ea observă în vitrină un inel deosebit de frumos.
Faruk spune să-l ia, dar bijutierul spune că nu este de vânzare însă are o poveste.
Bijutierul povestește:
„Acest inel este al unui pașă, iar acesta al soției lui. Pașa s-a îndrăgostit de ea și, atunci când i-a dat inelul, i-a divulgat și secretul ascuns chiar de inel. Era atât de îndrăgostit de ea, încât i-a spus că nu concepe o viață fără ea. Dar dacă eu voi muri, a întrebat pașa, mă vei urma? Ea a răspuns categoric da. Atunci, i-a spus pașa, după ce voi muri eu, să apeși tare de tot inelul pe deget, în piatra lui este otravă. Dacă vei apăsa foarte tare, te va înțepa și otrava va intra în sângele tău. După un an, pașa s-a dus la răboi și, din păcate, a murit. Dar iată că otrava încă este în fundul pietrei acestui inel.
Süreyya l-a întrebat pe bijutier: „Adică pașa a murit și ea nu l-a urmat?„
Bijutierul a continuat: Nu l-a urmat. Asta înseamnă că dragostea lor nu era realaă. Cei care vor purta aceste inele trebuie să se iubească atât de mult încât să accepte să fie împreună și în viață și după moarte…În zilele noastre este greu să găsești un astfel de om„
Süreyya a răspuns: „Eu l-aș purta.„ Faruk spune: „ Bine. „
Dar bijutierul spune că inelul pe care ea l-a făcut pentru mama lui are o piatră care să-i prelungească viața însă acel inel și aceste două inele nu au cum să fie sub același acoperiș pentru că tămăduirea și moartea nu pot sta una lângă alta.
Süreyya și Faruk cumpără acele inele. Bijutierul este impresionat.
La ieșirea de la bijutier, Faruk îi spune ei să iasă undeva diseară. Ea îi spune că-l va duce în cel mai frumos loc din Istanbul, acolo unde ea a copilărit.
Ajunși acolo, zâmbete, lacrimi, îmbrățișări și, în cele din urmă, ajung la restaurantul care se pare că a aparținut părinților ei.
De acolo, Faruk îl sună pe unul din frați pentru ca a doua zi să vină pentru a le fi martor la cununie. Osman este fratele care a fost ajutat de Süreyya în seara când ea a cântat la acel restaurant și lui i s-a făcut rău, înainte de a veni Faruk, nu mai putea respira…
Ea sună cea mai bună prietenă și îi dă vestea surprinzătoare. Îi mai spune că ar vrea să poarte la cununie rochia mamei sale.
Faruk îi mărturisește că el vrea să se întoarcă în Bursa cu nevasta lui și apoi vor face o nuntă mare. Ea spune că nu vrea nuntă mare.
Ea îi mai povestește despre cât de mult munceau părinții ei și uneori dormeau pe scaunele din restaurant.
Îi mai spune lui că, după moartea lor, nimeni nu a sprijinit-o, iar el îi răspunde că, de acum încolo, el va fi alături de ea pentru a o face fericită.
Ea pune mâna în dreptul inimii lui și îi spune: „Aici e casa mea. Când te priveam, simțeam ceva însă nu știam ce este. Acum înțeleg. Aici e casa mea și nici nu va conta unde locuim atâta timp cât tu ești lângă mine.„
El îi spunea: „Tu ești singura stăpână a acestei case (a inimii lui).„
Ea îi mărturisește: „Deși nu prea am început bine cu mama ta, dar iubirea deschide orice ușă.„
Și îi promite lui că va face totul pentru a fi pe placul mamei lui iar el îi spune că are încredere în ea.
Apoi vin lăutarii și îi cântă o melodie pe care o cânta mama ei. Ea își amintește…
Ajung la hotel, ea îi cere să îi promită că nu o va părăsi niciodată. El îi promite.
Osman îi spune fratelui mic că Faruk se însoară și l-a chemat să-i fie martor.
Cel mic a dat vestea întregii case. Celălalt frate, cel invidios pe tot ce face Faruk, spune că Faruk seamănă cu mama lui și că face tot ce își propune. Mama lui se enervează iar.
Süreyya are o discuție cu mătușa dezamăgită că abia în ziua cununiei o anunță deși i-a fost ca o mamă.
Süreyya îi spune că toate s-au întâmplat foarte repede și că ea este foarte îndrăgostită.
Mirele își așteaptă mireasa și o întâmpină uluit de cât e de frumoasă.

De căsătoria celor doi a auzit și favorita soacrei. De nervi, distruge cadoul despre care mama ei credea că l-a înapoiat.
Mama soacră îi cere menajerei să pregătească pentru mireasa din Istanbul camera ei, să folosească tot ce cumpărase pentru Ipek că ei îi va lua altele. Menajera a întrebat surprinsă „Ipek?„, iar mama soacră a repezit-o spunându-i „Când s-a mai întâmplat în casa asta să se mai comenteze după ce eu am cerut ceva?!„
Faruk își aduce soția la conac. Ea îl roagă să n-o lase singură. El îi cere să nu mai privească cu ochii aceia speriați pentru că ei sunt soț și soție iar ea e totul pentru el.
Sunt întâmpinați de angajatele casei care aruncă în ei cu orez, semn de belșug.
Soacra „admiră„ ritualul de la fereastră.
Intră amândoi în conac. Menajera le spune că li s-a pregătit camera mamei lui. El îi spune soției că este acceptată de mama lui din moment ce i-a dat camera și tocmai când să explice tradiția… a venit menajera să-l anunțe că a venit cineva de la firmă și trebuie să semneze acte.
Süreyya îi cere să se întoarcă repede.
În timp ce Faruk era la întâlnirea cu cel de la firmă, mama lui a venit la Süreyya.
I-a urat „Să fie într-un ceas bun. „ apoi i-a spus că acea cameră este inima conacului și că în ea au locuit toate doamnele conacului. Acolo s-a perpetuat neamul, acolo s-au născut cei patru fii ai săi pe care i-a crescut respectând anumite reguli. I-a mai spus că dacă s-a măritat cu Faruk, aceasta nu înseamnă că ea îi este soacră, să savureze zilele cât va sta acolo pentru că pe cât a fost bucuria venirii la conac pe atât va fi plecarea ei cu un destin negru de la conac.
Süreyya i-a cerut să nu uite că e soția fiului său, i-a spus că simte că a dezamăgit-o, dar speră ca într-o zi să o accepte ca noră, dar dacă nu o va accepta, ea va rămâne nevasta lui Faruk și îi este de ajuns.
Faruk se întoarce. Își dă seama că Süreyya este neliniștită în clipa când ea îl întreabă „Unde ai stat atâta?„ și îi spune că pot schimba camera dacă nu-i place. Ea îi spune că este bine și își imaginează câte s-au întâmplat de-a lungul timpului acolo. Faruk îi spune că acolo a fost o căsnicie fericită a părinților lui. Ea îi promite că va face totul pentru ca și ei doi să fie foarte fericiți.
Angajata îi spune că a sunat cineva din casa fetei și a spus că Ipek a distrus darul primit.
Stăpâna casei întreabă unde este Faruk și angajata îi răspunde că este în cameră cu „doamna mireasă„. Apoi se simte jenată de ce a spus și primește reproșul de rigoare: „Ce repede ați acceptat-o!„
La cina de unde de obicei nu lipsea nimeni, mama nu coboară și trimite mesajul prin angajata sa: „De acum încolo, să mănânce fără mine.„
Toți sunt uimiți, dar Faruk este de acord să mănânce în absența mamei.
Süreyya se ridică și spune că merge la bucătărie pentru că vrea să-i ducă mâncarea mamei în camera sa. Mai toți încearcă să o convingă că nu este bine, dar ea este decisă. Merge în bucătărie și îi pregătește porția de mâncare, apoi urcă în camera soacrei. Îi spune: „Știu că s-a întâmplat totul prea repede…Mi-am pierdut mama când eram copil mic. Am cresut de una singură. Am simțit mult lipsa mamei, dar de acum încolo sunteți dumneavoastră. Dacă ați încerca să mă acceptați ca pe o fiică, aș fi foarte fericită.„ Apoi îi întinde tava. Soacra, nervoasă, îi spune: „Alea sunt tacâmurile pe care le folosesc servitorii. La fel și farfuria. În casa asta nu se începe fără ciorbă!„ și auncă tava. Mâncare se împrățtie pe covor. Süreyya se sperie, apoi primește încă o lovitură din partea soacrei care îi spune: „Referitor la mama ta. Eu sunt doar mama copiilor mei. Nu pot accepta ca fiică pe una venită de niciunde. Acum rămâi doar dacă ai de gând să iei o cârpă și să faci curat pe jos. Dacă nu, pleacă.„ Süreyya o privește în ochi și îi spune: „Dumneavoastră știți mai bine…, apoi iese.
Înainte de a coborî, plânge un pic pe hol. Când ajunge la masă, întrebată fiind dacă mama nu a spus nimic, le-a spus celorlalți că i-a dat mâncarea și nu a spus nimic. Toți par bucuroși că nu s-a întâmplat o nenorocire. Una din servitoare merge și dă de veste în bucătărie. Când să se bucure și angajații, sună soneria stăpânei.

Ajunsă în camera stăpânei, angajatei i se spune să adune de pe jos. Aceasta îi spune că „doamna mireasă„ nu a spus nimic celor de jos, dimpotrivă, era zâmbitoare. Stăpâna întreabă: „Cum, nu i-a spus nimic lui Faruk?„ și i se spune că nu. Atunci, aceasta îi spune servitoarei: „Buuun. Pregătește hamamul (baia turcească) pentru mâine dimineață. Dacă e așa, să respecte tradițiile. S-o văd de ce e în stare.„
Cina decurge într-o atmosferă frumoasă, oamenii glumesc. Stăpâna aude râsetele din living și se încruntă mai tare. Servitoarele o apreciază că nu a pârât-o din prima zi pe soacră.
Ajunși în cameră, Faruk o întreabă pe Süreyya dacă mama sa nu a primit mâncarea și la întrebarea ei „De unde știi?„ îi răspunde: „Îmi cunosc mama. Dar tu ai procedat corect. Ai făcut primul pas. Va face și ea un pas spre tine. Când îl va face, să faci ce-ți spune inima. Comportă-te cum vrei tu.„

Dimineața vine servitoarea și îi spune că trebuie să-și spele soacra. Süreyya este uimită și îi zice lui Faruk că nu va face așa ceva. Faruk îi reamintește că aseară i-a spus că mama lui va face încă un pas și că acesta este pasul. Că este o tradiție. Nora cea mare își spală soacra în hamam. Că este o provocare și ao testează să vadă dacă răspunde provocării. Că este la latitudinea ei dacă acceptă sau nu. Süreyya întreabă dacă tot ea va trebui să o spele de acum încolo și unde anume, Faruk îi răspunde că doar de această dată și că au hamam în casă. În fine, Faruk pleacă la muncă iar ea coboară să-și spele soacra. Servitoarele îi spun că întâi trebuie ca soacra să-și dea acceptul pentru cât de caldă este apa. Îi duce apa într-un bol, soacra acceptă și ea aruncă apa înapoi în vasul acela mare. Servitoarele în cor: „Nuuu!„ ca la un dezastru. De fapt, n-ar f trebuit să pună acea apă în vas ci să o arunce pentru că mama soacră urmează să-și spună rugăciunea și are nevoie de apă neatinsă de nimeni. Deci alt vas, altă apă. În timp ce Süreyya o freacă cu buretele pe spate, mama soacră îi spune iar numai de bine: „Să nu –ți faci speranțe deșarte. Nu vei fi stăpâna acestui conac. Pe tine nu te va spăla nimeni. Ori vei pleca, ori vei fi mereu înjosită precum o servitoare și va veni o zi când fiul meu va fi cel care te va goni.„

Süreyya îi spune că ar fi bine să gândească de bine în privința lor și că nu se va întâmpla cum zice ea.
„Eu și Faruk vom fi fericiți. Pentru că eu sunt în inima lui. Este al meu și sunt a lui.„
Apoi îi spune: „Să vă fie de bine. Mă retrag.„
Faruk ajunge la autogara familiei. Își salută angajații. Află că fratele lui i-a pus pistolul la tâmplă unuia dintre ei si că l-a bătut, apoi merge imediat să-i ceară socoteală fratelui. Acesta vorbea la telefon. Îi ia telefonul, îl închide, apoi îl întreabă dacă este adevărat că l-a amenințat e angajat. Acesta a spus că da. Întrebat din ce motiv, a spus că vorbea prostii în spatele lui și i-a cerut să-i spună în față ce are de spus. Faruk îi cere să predea toate armele la prefectură și de acum încolo nu mai vrea arme la locul de muncă. Apoi îi spune să termine convorbirea începută și apoi să meargă la el pentru a vorbi despre prețurile noilor autocare achiziționate.
Faruk o sună pe Süreyya. Îi spune în glumă: „Voiam să văd dacă mama mai este în viață.„ Ea îi spune că le rezolvă pe toate și îl întreabă când vine acasă. El îi spune că mai durează și o întreabă de ce. Ea îi răspunde „Pentru că mi-e dor de tine.„ Iar el: „Cum să fiu în stare să muncesc dacă tu îmi spui mereu că ți-e dor de mine?„
Soacra sunase la familia fetei preferate, dar nu i se răspunde. De aceea decide să meargă în vizită. E vremea să-i ducă un nou dar tradițional. Ca de la soacră la noră.
Merge veselă la familia fetei. Mama fetei o primește destul de rece. Fata îi aude vocea și vine imediat.
Süreyya este sunată de mătușa ei care îi reproșează că și-a găsit bărbat frumos și bogat, dar a uitat-o pe mătușa ei care a fost mereu alături de ea. Süreyya încearcă să o împace spunându-i că vor veni la sfârșit de săptămână.
La mătușă vine nebunul care l-a înjunghiat pe Faruk și amenință că o va găsi și o va omorî cu mâinile lui.
Mama soacră le povestește veselă că Faruk nu a respectat tradițiile și s-a însurat cu doi martori și atât, dar că trebuie să-i facă nuntă mare. Mama fetei e furioasă și întreabă: „Asta ai venit să ne povestești?„ Ea zâmbește și le spune că de fapt venise să-i dea o veste lui Ipek. Că e rândul lui Fikret să se însoare și cea mai potrivită este Ipek. Mama fetei îi spune că nu e în toate mințile. Cum adică să o ceară pentru Faruk și să i-o dea lui Fikret. Iar ea îi spune că niciodată nu a spus că o vrea pe Ipek pentru Faruk și că Ipek știe lucrul acesta. Naiva Ipek confirmă!
O întreabă dacă încă își mai dorește să fie doamnă la conac și să ocupe camera pe care i-a pregătit-o și mai ales dacă vrea să îmbrace înaintea nunții ținuta cu luccrătură de aur pe care ea însăși a îmbrăcat-o.
Ipek spune că își doreșt foarte mult.
Stăpâna casei se pregătește de cină, coboară și Faruk o întreabă dacă sărbătoresc ceva iar ea îi spune că va vedea în scurt timp.
Apoi, le cere servitoarelor să mai pună un tacâm la masă pentru că urmează să vină cineva.
Apare Ipek și doamna îi spune: „Bine ai venit, fata mea.„
Apoi îi spune lui Faruk: „Faruk, fă ce e de făcut să facem nunta. Să știe toți că v-ați căsătorit… Tu nu m-ai respectat, nu m-ai anunțat că te însori, dar o mamă iartă. Noi suntem familia Boran. Nu puteam să ne mulțumim cu o cununie simplă…
Faruk îi spune că Süreyya nu vrea nuntă mare.
Mama soacră spune că va fi o nuntă mare, chiar o dublă nuntă. Odată cu nunta lui Faruk va fi și nunta lui Fikret cu nora ei Ipek…
Se așterne tăcerea și se termină episodul.
Sursa: startv.com.tr
Fotografii: startv.com.tr
http://www.startv.com.tr/dizi/istanbullu-gelin/bolumler/2-bolum
Va urma al treilea episod, dar la noapte și probabil cu un rezumat mai scurt. :))))
