Gânduri pornite și de la un comentariu în sensul că azi am scris prea puțin despre Özcan Deniz, dar și în urma acumulării unor mici sau mari dezamăgiri… Ca tot omul! 🙂

Vorba aceea: „strop cu strop se face marea„. Pentru că este mai bine așa. Ca și în viața de zi cu zi, când dai tot, ți se ia tot și nu mai ești interesant pentru nimeni. În cel mai fericit caz, ți se spune „Merci, PA.„. Prefer să păstrez personal echilibrul și direcția blogului. Voi vedea dacă îmi este apreciată strădania din datele statistice. Dacă veți da click la „apreciază articolul„, probabil va fi un alt motiv de satisfacție a lucrului bine făcut. Să nu considerați o lipsă de respect faptul că nu voi mai citi comentariile, dar vreau să evit situațiile în care să dau socoteală că am scris prea mult despre unul și prea puțin despre altul, că mi-a scăpat nu știu ce sau că nu sunt în stare să văd unele lucruri.

Nu e neapărat un răspuns, ci anunțarea unei intenții.

Este doar un blog, nu site sau agenție de presă.

Scriu cât vreau, simt și sunt în stare.

Și vă mulțumesc că sunteți alături de mine.

Atât pentru astăzi.

Să aveți o zi frumoasă.

Pe mâine!