Pe principiul „mersul pe jos face piciorul frumos„ sau „apa de ploaie face bine părului„, am zis să prind una din ultimele zile ale toamnei pe Calea Victoriei. Este una dintre cele mai vechi artere ale Bucureștiului , (https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Victoriei ) un amalgam de vechi și nou, cultură și istorie, branduri și hoteluri scumpe, clădiri spectaculoase. Se întâmpla să fiu în capătul dinspre Piața Victoriei, așa că am luat-o către Centrul Vechi. Beneficiile ploii asupra părului le-am lăsat pentru o zi mai caldă și mi-am deschis umbrela din dotare. 🙂 O umbrelă care atrage atenția! Ajungând la Ateneul Român, mi-am spus că e momentul potrivit pentru un selfie. Nu riscam să fiu catalogată cumva pentru că este un loc unde mulți turiști își fac poze. 🙂 După câteva încercări, se îndreaptă spre mine cineva și mă întreabă: „Vreți să vă fac eu poză? Să nu vă mai chinuiți!„ :)))) Accept. I-am mulțumit și l-am văzut îndreptându-se către cabina de lângă parcare. Totul bine și frumos până să-mi spună: „Ce umbrelă comică aveți!„. Nu l-am întrebat de ce, dar m-a cam ros afirmația omului. Dacă a vrut să spună că eu sunt cea comică? 🙂 Cum adică umbrelă comică? Cred că lui nu-i place ploaia, de aceea a ajuns la o astfel de concluzie. 🙂 Mai fac câțiva pași și mă abordează o țigancă în vârstă. Mi-a cerut bani de cafea și i-am dat. Apoi nu mi-a mai dat pace o bună bucată de drum. Voia să-mi ghiceacă. I-am spus că nu vreau. Acceleram pasul, se ținea după mine. Și iar și iar. Fețe curioase. Fețe zâmbitoare. Ea nu se lăsa. Striga după mine: „N-ai atâtea fire de păr în cap câți dușmani ai!„. O domnișoară îmi spune: „Nu veți scăpa de ea.„. Îi zic că da și accelerez pasul. 🙂 Întorc capul să văd dacă mai este în urma mea și țiganca vorbea fix cu domnișoara care-mi spunea că nu voi scăpa de ea. Răsuflu ușurată pe Calea Victoriei din Bucureștiul lui 2015. Îmi spun că merit o recompensă și fac dreapta către Origo ( https://www.facebook.com/OrigoCoffee/?fref=ts ) unde beau cel mai bun cappuccino. Atașez și câteva poze. 🙂