Astă vară, într-o zi de casting M.P.F.M. și o pauză când cei din echipă au ales să mănânce fiecare unde vrea, pașii m-au dus în strada Covaci. Singurică! M-au atras denumirea locului și singura masă liberă de pe terasă. Nu aveam mult timp la dispoziție, așa că nu am pierdut clipe prețioase citind meniul. Mi-a atras atenția supa cremă verde, iar când am primit-o mi-am dat seama că este cea mai verde din câte am văzut vreodată. Și cea mai gustoasă! Pentru felul doi alesesem paste, dar nici nu au mai contat.

Săptămâna trecută, într-o zi de marți (când e weekend pentru Leila :))) ), am ajuns din nou acolo. De data aceasta, toamnă fiind, am putut descoperi Bazaar-ul dinăuntru. În căutarea mesei, mi-a atras atenția, undeva la etaj, o bicicletă din decor. Am dat să mergem acolo, dar accesul era posibil, după cum ne-a spus ospătărița, doar în weekend. Că doar nu ne plimbăm în fiecare zi cu bicicleta! Nu, nu s-a exprimat așa. 🙂 Decorul de la parter m-a surprins în mod plăcut. Combinație de vechi și nou. Lumina discretă venea din reflectoare și candelabre. Meniul era ofertant. Am regăsit cea mai verde supă, dar, ca impact vizual, n-a fost precum cea servită, astă vară, la terasă. Gustul a fost același. Mi s-a părut că am mâncat cel mai bun schnitzel de până atunci. Și ce a ales Leila a fost foarte bun. Chef (de la) Bazaar, nota 10! Bazaar r01 r2 r3 r4 r5 r6 r7 r8 r9 r10 r11 r12 r13


Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.