Astă vară, într-o zi de casting M.P.F.M. și o pauză când cei din echipă au ales să mănânce fiecare unde vrea, pașii m-au dus în strada Covaci. Singurică! M-au atras denumirea locului și singura masă liberă de pe terasă. Nu aveam mult timp la dispoziție, așa că nu am pierdut clipe prețioase citind meniul. Mi-a atras atenția supa cremă verde, iar când am primit-o mi-am dat seama că este cea mai verde din câte am văzut vreodată. Și cea mai gustoasă! Pentru felul doi alesesem paste, dar nici nu au mai contat.

Săptămâna trecută, într-o zi de marți (când e weekend pentru Leila :))) ), am ajuns din nou acolo. De data aceasta, toamnă fiind, am putut descoperi Bazaar-ul dinăuntru. În căutarea mesei, mi-a atras atenția, undeva la etaj, o bicicletă din decor. Am dat să mergem acolo, dar accesul era posibil, după cum ne-a spus ospătărița, doar în weekend. Că doar nu ne plimbăm în fiecare zi cu bicicleta! Nu, nu s-a exprimat așa. 🙂 Decorul de la parter m-a surprins în mod plăcut. Combinație de vechi și nou. Lumina discretă venea din reflectoare și candelabre. Meniul era ofertant. Am regăsit cea mai verde supă, dar, ca impact vizual, n-a fost precum cea servită, astă vară, la terasă. Gustul a fost același. Mi s-a părut că am mâncat cel mai bun schnitzel de până atunci. Și ce a ales Leila a fost foarte bun. Chef (de la) Bazaar, nota 10!