In lumea asta a politicienilor gri si apretati, Sorin Oprescu chiar era o figura colorata si interesanta. Imi placea si mistoul lui, dar am avut prilejul, sa-l vad si serios,de cateva ori, in intrevederile cu omologul sau din Ankara, Melih Gokcek.

Intrebat ce rol a avut in destinul sau politic faptul ca a fost prezent langa Corneliu Coposu, in ultimele zile de viata ale acestuia. Sorin Oprescu raspundea candva: ”Rolul pe care l-a avut un senior al politicii româneşti care pe cuvantul meu de onoare daca nu a fost moral pana şi in boala. In boala lui pe care o avea, care-l consuma si-l macina. Si asta nu o s-o uit niciodată. Dupa aia au urmat suturile. Dar degeaba… Nu ma mai interesează treaba asta. Eu m-am purtat exact ca fata de oricare alt pacient. Ce m-a impresionat si asta tin sa o spun, morala pe care a avut-o si in boala. Era pe pat si isi dadea ultimele clipe si jos in sala mea de consiliu m-am întalnit cu viitorii ministri ai CDR care-si imparteau functiile. Am deschis usa si le-am spus, dom’ne, am o rugaminte, afara! Afara, baieti. La dumneavoastra la partid acolo, nu aici în spital. Pe cuvantul meu de om!” (http://www.corneliu-coposu.eu/articol/index.php/1215-sorin-oprescu-corneliu-coposu-a-fost-moral-pana-si-in-boala/)

Si trebuia sa-i lasi, acolo, afara, in mocirla lor din politica, doctore! Sa ramai cu bisturiul tau si sa ramai cu ironia ta.

Si mai sper ca, in ciuda arestului preventiv pentru 30 de zile, sa fii nevinovat. Altfel, s-ar mai duce un mit si mi s-ar reconfirma sentimentul de regret ca traim intr-o Romanie ciudata, fara modele, fara perspective clare.