Cafea și muzică

„Am o îngrijorare și nu o mai pot ascunde în mine.

Dacă plec, până unde? Dacă rămân, până când?

Nu am putut să explic, nu m-au putut înțelege.

De ce sunt toți dușmani, de ce sunt toți dușmani?

Am uitat totul, respirația lui Noe…

Nu veni lângă mine.

Ești altfel, sunt altfel.

Am o îngrijorare și nu o mai pot ascunde în mine.

Dacă plec, până unde? Dacă rămân, până când?

Nu am putut să explic, nu m-au putut înțelege.

Uite, aceasta e ultima cortină.

Nu mai e nicio piesă de acum.

Nu sunt lumini, nu mai e nimic, nimic.

Am o îngrijorare și nu o mai pot ascunde în mine…„