Sanem: Can!

Voi spune totul, tuturor,dar mai întâi îi voi spune mamei.

Can: Iată! Așa trebuie!

Sanem: Mamă, eu îl iubesc pe Can. Și el mă iubește pe mine. Sunt reale știrile pe care le-ați citit.

Mamă!

Mamă, noi ne iubim foarte mult. Suntem iubiți.

Eu mă gândesc la el întruna.Mă gândesc serios. Dimineața, seara, tot timpul.

Ne scriem poezii unul,altuia.

Ceycey: Domnul Emre s-ar putea să ne fi văzut.

Ayhan: Sunt iubiți? …

Ceycey: Iubiți? De ce în firma noastră devin toți iubiți?

Sanem: Ceycey, apleacă-te. A venit mama.

Ține-o de vorbă…

Mevkibe: Uite ce e, Can, domnule Can, de acum încolo…

Can: Eu am înțeles. Am înțeles destul de bine. Eu,oricum, de acum încolo, nu voi renunța la Sanem în viața mea.