În urmă cu patru ani, Demet Özdemir şi Can Yaman aduceau pe micul ecran o foarte frumoasă poveste care a ajuns la inima oricui a vizionat-o.
La finalul poveștii, cei doi spuneau:
„Îi mulțumesc foarte mult partenerei mele Demet Özdemir, cu care am avut o chimie excelentă, orice scenă jucată am jucat-o cu extra devotament, la nevoie am acoperit împreună o grămadă de lipsuri, cea care, cu aura sa, ridica energia tuturor de la platouri și ne făcea să muncim cu mai mult chef, cea care ne făcea mereu să râdem cu glumele ei și despre care cred că va avea un drum incredibil de lin…„
Demet Özdemir i-a răspuns:
„Totul a fost frumos împreună. Ce bine că tu, Can Yaman! A fost o mare șansă pentru mine să joc ochi în ochi cu tine. Îți mulțumesc foarte mult pentru tot. Ce bine că tu! Să ai un drum luminos. Nu am nicio îndoială, cele mai frumoase proiecte vor fi ale tale.„
*****
Ghețurile mele se topesc de dragoste
Îmi cade garda, nu o mai pot ține
Mi-e teamă când mă lovesc privirile tale
Dacă nu am fi întârziat cu câteva iubiri unul față de altul
Dacă nu am fi obosit urmându-i întruna pe cei cu calea greșită
Este adevărat că ard în flăcări
Voi putea renaște din cenușa mea către tine
Căutându-mă pe mine
Sunt în locul în care mi-era teamă să fiu
Sunt la tine
Ia-mă, fă orice ai face.
(„ALEV ALEV/În flăcări„
interpretare- Derya Yıldırım
muzica/versuri- Feridun Düzağaç.)
„Ziua de azi e rămasă de aseară
Și dacă plouă,
se udă un pic singurătatea mea fără tine.
Azi mi s-a făcut un pic dor, am tot mers hai-hui.
M-am închis spre exterior pentru că înlăuntrul meu nu e pustiu.
Nu mint. Nu am nicio stare.
M-a obosit timpul.
Nu mint. Nu am nicio stare.
M-a obosit timpul. Crede-mă.
Și încă tu, totul e un pic de încă tu…
Încă tu, totul e un pic de încă tu…
Iar acel vapor nu se va întoarce. Am obosit așteptând.
Deja sunt ca o vară cu gulerul nedeschis. Parcă un pic beat…
Și un pic de nimeni…
În ce gară era? În acea zi te-am pierdut.
Erai mereu un pic de ploaie. Un fel de a fi ca ploaia.
Nu mint. Nu am nicio stare.
M-a obosit timpul. Crede-mă...„
„Să nu ne facem rău, nici eu, nici tu,
Ar fi păcat
Să nu crezi că ar mai putea fi la fel….
Va lovi în cele din urmă.
Diavolul va spune „să o necăjești un pic„,
dar tu să nu faci ce zice.
Și eu am așa ceva, să nu se trezească…
(în sensul de „mă apucă și pe mine uneori, dar nu e cazul J )
Dă-mi apă, vorbește cu mine,
Sărută-mă, mângâie-mă să mă deschid ca un trandafir
Omul își inventează nefericirea, te avertisez.
Dă-ne o șansă,
Putem fi nebuni împreună…
Dansează cu mine
Lasă explozia noastră firească
Momentul de acum nu e cel dinainte.
A trecut și s-a dus.
Supune-te inimii,
De mult ți-a trecut prin minte..
Dă-mi apă, vorbește cu mine,
Sărută-mă, mângâie-mă să mă deschid ca un trandafir
Omul își inventează nefericirea, te avertisez.
Dă-ne o șansă,
Putem fi nebuni împreună…
Dansează cu mine
Lasă explozia noastră firească
Dă-ne o șansă,
Putem fi nebuni împreună…
Dansează cu mine
Lasă explozia noastră firească…„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 