E prețios ce păstrăm pentru noi înșine


Vin (în sfârșit!) cu a doua parte a interviului. Mi-a plăcut foarte mult! Sper să vă placă.

Mulțumesc celor care l-au așteptat cu nerăbdare.

Mulțumesc celor care îl vor distribui mai departe.

M-aș bucura ca interviul să nu fie copiat integral, să se precizeze explicit și la vedere SURSA și să de facă trimitere spre blog. Ar fi o dovadă de respect pentru munca unui om. Ar însemna respectarea drepturilor de autor (și traducerea implică drepturi de autor!) .

Cam atât. Lectură plăcută!

Ce semnifică Meral Okay pentru tine?


– Meral Abla era precum personajele lui  Dostoievski. Incredibilă. Dacă viețile noastre nu s-ar fi intersectat, nu aș fi fost Engin, cel de azi. “Bir Bulut Olsam/ Dacă aș fi un nor” este pentru mine un proiect foarte prețios. Meral Abla mi-a propus rolul principal. A avut un aport foarte mare în ceea ce sunt. A avut încredere în mine. Putea să nu aibă încredere. În acel proiect am și jucat împreună. Era atât de specială cu vorbele, profunzimea, omenia ei! Azi nu ne lipsește doar ca scriitor, ci și ca intelectual. Și mie îmi e tare dor de ea. Nu vom mai avea o poveste semnată Meral Okay, dar ne vom aminti de ea întotdeauna frumos prin ceea ce a scris și a făcut.

Ai avut ocazia să joci cu actori minunați precum Erdal Özyağcılar, Zeki Alasya. Ce te-au învățat aceste experiențe?


-Ai 21 de ani și joci acești uriași actori. Vezi bucătăria profesiei. Înveți să fii disciplinat, să-ți iubești rolu, să ai răbdare. Poate că, la acea vreme, nu simți toate acestea, dar, cu trecerea anilor, reprezintă o lumină interioară. Ei sunt dintre cei mai valoroși actori ai acestei țări. Erdal Abi (Erdal Özyağcılar) este, în opinia mea, Jack Nicholson al Turciei.

Ai constatări de genul „Femeile mă plac mai mult cu părul lung„? Sau te plac oricum?


-Dacă am reușit să fiu „acel personaj„, dacă acest sentiment a ajuns la public, cred că le place și rolul, le place și părul. Dar dacă nu am intrat în rol, ce importanță are părul? Acolo ceea ce le place, nu e părul. Ce poartă personajul și dacă tu ai reușit sau nu să fii acel personaj. Păr are toată lumea. Părul e poveste.

Apar știri în sensul că actorii primesc 300-350 mii pe episode. Sunt sume reale? Sau sunt știri exagerate?


– Eu sunt copil de funcționar, nu vorbesc despre așa ceva și nici nu mă interesează. Mi se pare rușinos să se vorbească despre banii câștigați de altcineva!

Ai venit foarte târziu în social media. Luna trecută, ai distribuit o postare anunțând „Am venit„. Nu ai mai rezistat presiunii fanilor?


-Acest cont aștepta de 5 ani să fie deschis. A fost să fie acum. Faptul că nu am mai avut un cont în social media, nu a fost expunerea unei atitudini sau o reacție față de social media. Astăzi, a venit natural. Îmi place să fiu dogmatic și să spun „Asta e asta.„

Cine e dulceața asta?


-Să vă fac cunoștință. Este Feyyaz, prietenul meu care locuiește cu mine.

E tare frumos. Înseamnă că și ție îți plac pisicile.


-S-ar putea spune și așa. Îmi plac toate animalele. Dar cu pisicile comunic mai ușor. E pentru că petrecem mai mult timp. Locuim împreună, în Bodrum, de doi ani.

Cum vi s-au intersectat drumurile?


-Mama lui a născut în grădina mea. Trei băieți de toată frumusețea. Eu i-am botezat: Metin, Ali, Feyyaz…

Ții cu Beşiktaş…


-Da, un supporter înfocat al Beşiktaş (numele pisicilor sunt nume de fotbaliști)! Întâi a plecat mama, apoi Metin și Ali… Feyyaz a rămas. El nu a plecat de lângă mine. Din ziua aceea suntem împreună. Mă iubește mult. Mă vede întruna de când s-a născut. Poate că pentru el sunt o pisică mare. Totul. Prietenul, tata, mama….  

Peste câtva timp se va încheia capitolul Bodrum, se termină serialul. Îl duci și pe Feyyaz la İstanbul?


– Nu am abandonat pe nimeni până acum. Nici pe Feyyaz nu-l voi lăsa. Dar e o poveste profundă. Pentru că mai am o pisică. Acum este la mama, la Istanbul. O pisică matură, cu experiență de viață, înțeleaptă ca un filozof. Feyyaz e tânăr, chipeș, nebunatic. Dar voi găsi o cale.

Haide, spune-mi că poveștile pe care le-ai scris vor deveni filme! Pentru că am văzut acele povești cadru cu cadru. Ai un limbaj cinematografic.

 
– Intenționez. Chiar lucrez. Sper ca într-o zi să devină. Aș vrea să filmez…

Cum stăpânești atât de bine limba turcă? Citești mult?
-Da. A citi mă ajută să fiu în altă parte, într-o altă lume. Literatura este una dintre cele mai mari descoperiri ale omenirii.

Ce ai citit și ți-a plăcut ultima oară?


-Am citit İsmail Güzelsoy, Öksüz Ağaçların Çobanı/Păstorul copacilor orfani.

Minunat. Mi-a plăcut mult.

Romanul lui Paul Auster, citit de tine, ar fi fost cel mai vândut în Argentina. Așa este? Care roman?


– Îmi place mult Paul Auster. Cui îi place, îi place mult, cui nu-I place, nu-I place deloc. Este unul dintre scriitorii mei favoriți. I-am citit aproape toate romanele. Cred că îmi place pentru că ceea ce scrie e aproape de cinema. Romanul la care faci referire este “Karanlıktaki Adam/Bărbatul din întuneric”. Nu știu dacă știrea e reală. Dacă este, am fost prilej pentru ceva frumos. Paul Auster, să-mi auzi vocea!

Veniturile din vânzarea cărții tale “Sessizlik/Tăcerea” ajung la Darüşşafaka…

 
– Da, mi-am dorit în mod special acest lucru. Am fost acolo cu prilejul unei manifestări. M-a impresionat foarte tare. Este o școală minunată. Sunt formați tineri sclipitori. Este o reușită extraordinară și este imposibil să nu admire. Ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru toți faptul că există o astfel de școală în Turcia. Când a venit în actualitate această carte, mi-am spus că veniturile trebuie să ajungă la Darüşşafaka. Cred că și tu ar trebui să faci un reportaj cu ei. Școala are și o istorie foarte interesantă.

Ai studiat Istorie la Facultatea de Lingvistică și Istorie- Geografie. A fost o opțiune  conștientă sau punctajul ți-a ajuns doar pentru acolo?


-A fost o alegere extrem de conștientă. Voiam ori Literatură, ori Istorie. A fost Istorie și am studiat cu drag.

Familia nu te-a îndrumat „Puiule, studiază marketing, economie!„?
-Să fie sănătoși, ei mereu mi-au respectat deciziile.

Ce te emoționează la istorie?


-Este, de fapt, o memorie, o metodologie pentru a înțelege lumea, a-ți înțelege țara, a te înțelege pe tine însuți. A studia Istoria este o descoperire. Și foarte emoționant. Allah să dea tuturor emoția İlber Ortaylı.

Dacă ai fi avut posibilitatea să călătorești în timp, în ce perioadă ai fi vrut să trăiești?
– Astfel de lucruri mă sperie. Să rămân aici. Cu acestă minte, cu aceste informații, oriunde aș merge, aș fi nefericit!

Te apropii de 40. Care e starea ta de spirit?


-Este o perioadă în care observ. O stare de spirit ca o încercare de a înțelege. Dar sunt bine.

Când omul se numește Engin, e „un frate cu greutate„? Profunzimea prenumelui se reflectă în spirit? Ești un bărbat cu spirit îmbătrânit?  


– În poveștile mele am o expresie des folosită: “İçimdeki velet, beni daldan dala fırlatıyor!” /”Puștiul din mine mă aruncă din ramură în ramură!” Deci exact invers, În mine e un copil de neoprit. Nu știu ce se reflect în exterior, dar în mine e un parc de distracții!

Mă ierți, dar ajungi la 40. De ce nu te-am văzut trăind foarte îndrăgostit? Faptul că nu am văzut, înseamnă că nu ai trăit?


-Toată lumea vrea să știe totul, să afle totul. Într-o poveste a mea am o frază: „Dacă a nu ști, nu va aduce ignoranța, înseamnă că promite o fericire pură.„ E prețios ce păstrăm pentru noi înșine.

Ce semnifică faima pentru tine ?


-Faima poate fi un rezultat al unui proiect, dar nu ar trebui să fie obiectivul. Dacă ar fi obiectivul, sfârșitul ar putea fi un dezastru..

Cum ai devenit un astfel de om?  Ankara a avut un impact asupra ta?  

. Eu am spiritul orașului Ankara. Ankara mi se pare că seamănă cu un ceai bine preparat. E mare șansă să poți bea din acel ceai.

Cu ce fel de surprize vei veni zilele următoare?


-Să nu-i spunem surpriză, dar curând voi începe o campanie publicitară. Este pentru prima oară când colaborez cu un brand și am emoții.

Am multe în pregătire. Am un proiect de film, la care lucrez de ceva timp, iar în această vară va fi filmat.

  • Sub imaginea calmă din caravană, profesional, e ceva ce se revarsă din mine.…
  • Particularități negative? Faptul că nu pot face două lucruri simultan. Pentru că tot ceea ce fac, îmi place să fac dăruindu-mă. Și-apoi, e indecizia zodiei Balanței. .
  • A spune „Vai, ce bine am jucat!„, vizionând ce am jucat, nu mi se pare prea sănătos. Chiar mi se pare o boală a spiritului. Când te privești, trebuie să existe întotdeauna ceva lipsă, ceva ce nu a mers. Sentimentul de inadecvare aparține vieții. Trebuie să existe pentru ca noi să putem avansa. Dar, desigur, nu trebuie să se transforme în ceva traumatic. Este rău dacă se transformă într-o lipsă de încredere în sine sau într-un complex…

SURSA: AYȘE ARMAN

https://www.armanayse.com/engin-akyurekle-edebiyat-oyunculuk-ve-hayat-uzerine/

Reclame
Reclame
Reclame

Un comentariu

  1. Frumos, interesant și cu multiple fațete este acest interviu. Vă mulțumim pentru traducere!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.