„Iubirea ta a venit
și-a făcut
precum păsările
cuib în inima mea.
Viața mea era aidoma iernilor
și s-a tranformat
într-o primăvară fără sfârșit.
Într-o seară
am renăscut cu tine.
Am regăsit ce mi-au furat,
ce mi-au zis să uit,
destinul pierdut.
Chiar de-ar fi să-mi dea povara întregii lumi,
chiar de-ar fi să-mi iasă în cale
uniți, prietenii și dușmanii,
tot nu voi renunța la tine.
Merg cu dragostea și prin foc.
E de ajuns ca tu să mă ții de mână.
Toată lumea e cufundată în păcat,
dar dacă întrebi, ei spun că se numește viață.
Doar ochii tăi nu mint, inocența a rămas în ei…„
(Eylem Aktaş – Yüreğimdem Tut/ Ține-mă de inimă (İstanbullu Gelin))

 

Nu râvnesc la înălțimi,
Nici la bani.
Doar tu contezi, dragoste, în viața mea
Nu aș suporta o lacrimă în ochii tăi,
Nu aș putea.
Nici dorul și nici iubirea pentru tine
Nu se vor termina pe acest drum.
Doar tu, dragoste, trebuie să exiști viața mea.
Sunt de acord, acesta e ca un foc…
dar să nu te atingă.
Tu ești dintre cele mai puține, dar multe greșeli ale mele,
Ah, tu,
În ciuda a tot, ești binele din păcatele mele.
Ah tu,
pentru care ard nopțile
și adorm cu dorul mirosului tău…„

 

 

Să treacă zilele, săptămânile, lunile, anotimpurile, anii

Timpul e ca vântul, să curgă ca apa,

Tu vei rămâne în ochii mei o culoare,

în urechile mele, o voce.

chiar dacă viața mea trece fără tine,

dragostea ta să rămână în inima mea.

ochii tăi zâmbitori să privească cu o mie și una de consolări.

Tu vei rămâne o culoare în ochii mei,

o voce în urechile mele și o respirație înlăuntrul meu.