„De când nu mi-am văzut părul, a crescut destul de mult. 🙂 L-am aerisit, m-am ocupat de el. Dar iar l-am strâns, surioară.🤦🏻‍♀️ (Amintire din a treia zi de Bayram și a 1000-a zi de carantină)„scrie Nurgül Yeşilçay pe Instagram.  :))) 


Nu pot trece cu vederea un gest frumos al actriței.

 

„În ziua când mi-ai rostit numele prima oară,

noaptea mi-a curs sânge din urechi.

Am ieșit în grabă din casă

căutându-te ore în șir.

Dacă te găseam, te împușcam.

Când mureai, te-aș fi sărutat pe buze.

Ca să nu prind microbi,

mi-aș fi pus tinctură de iod pe buze.

Ar fi râs de mine toate farmaciile.

Blestemată să fiu!

Iubesc. Ce să fac?

Revederea este doar o presupunere, slabă probabilitate.

Dorul, o inspirație fierbinte, un vis spulberat.

Dar vocea ta albastră îmi spune încă, întru disperare,

„Vei suferi, vei dispărea„

Și mă revolt lui Dumnezeu.

Strig că trebuie să fii.

Da, da, ești acolo.

Chiar ai o robă,

iar roba are guler din blană!

Iar eu, când voi muri, mă voi prinde de acel guler.

Voi striga: „Răspunde, răspunde!

De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?

Și toți demonii mă vor aplauda.

În prima zi când te-am văzut,

un pescăruș mi-a scos ambii ochi.”

Küçük İskender/Arabesc

Poezia a fost recitată de Nurgül Yeşilçay pentru a sprijini angajații din teatru.

A donat, ca și alți 99 de actori, drepturile de autor în favoarea platformei Dayanışmanın 100’ü Şiir de unde se pot face și donații materiale. Traducerea denumirii site-ului este „Chipul solidarității este poezia„. În loc de yüzü au scris 100 și de acolo cele 100 de poeme.

Voi asculta, cu siguranță, acele poeme și poate că voi îndrăzni să și traduc aici câte ceva.