Publicul vrea să vadă femei puternice, nu victime

Publicat de

Burcu Biricik a acordat interviuri mai multor publicații pentru promovarea filmului de cinema Çiçero.

În interviul de ieri pentru POSTA, aceasta a spus despre rolul Cornelia Kapp:

„Joc rolul unei femei de origine germană, cu tatăl ambasador, care a crescut în Turcia. Are un fiu cu sindrom Down și singurul ei scop este ca fiul ei să trăiască. De aceea se implică în acttitvități de agent.„

Când  a primit scenariul, i-a plăcut atât de mult încât și-a spus că, indiferent de condiții, trebuie să facă parte din acest proiect.

La început i-a fost foarte teamă de duritatea de pe chipul partenerului de film, Erdal Beşikçioğlu, pe care îl urmărea încă din copilărie. I-a fost teamă că nu va face față unui astfel de parteneriat, dar acesta i-a dat multe sfaturi, a sprijinit-o, a făcut-o să se simtă la platouri întocmai ca o prințesă. Acum, când vede fotografiile, își dă seama că a reușit.

Cu Ezel, fiul din film, nu s-a cunoscut dinainte, nu s-au pregătit împreună, dar: „..la prima întâlnire m-a îmbrățișat și atunci a devenit fiul meu. M-a pupat și apoi ne-am întâlnit doar la filmări. Iubirea lui, privirea lui erau atât de reale, încât, pe durata filmărilor, l-am privit cu admirație. Se spune că noi suntem actori. În fața mea am avut un copil de opt ani care nu are legătură cu actoria, dar a jucat atât de bine încât ne-a cucerit. Noi încercam să realizăm ceva real, iar el juca în fața noastră o realitate pură. Comunicarea a fost foarte ușoară. Nu ne-a creat deloc greutăți. A jucat fluent. Adevăratul star al filmului este Ezel (care, de asemenea, are afecțiunea personajului din film)„.

Burcu Biricik a fost întrebată dacă se consultă cu soțul când primește scenarii de proiecte.

A spus că ea decide, dar are mare încredere în părerea soțului și neapărat îl întreabă.

A mărturisit că se mai ceartă, din când în când, cu soțul ei.

„Emre nu pornește niciodată cearta. Tot eu o încep. Dar și el reacționează imediat. Nu mă ia pe ocolite. Cu ani în urmă, am mers la psiholog pentru un vechi prieten. I-am spus psihologului că noi nu ne certăm niciodată. Psihologul îmi spusese atunci: „Dragă Burcu, a nu vă certa nu înseamnă că aveți o relație sănătoasă.„ Eu am înțeles asta în relația cu Emre. A ne certa, când și când, păstrează relația liniștită.

A mai spus că soțul ei este un bun organizator de vacanțe. Iernile lucrează intens, vara filmează ea un film, dar, orice ar fi, se străduiesc să meargă într-o vacanță de două săptămâni.

A mai spus că solicitările pentru proiectele pe platforme digitale au crescut, devin tentante pentru toți actorii, dar așteptările ei de la astfel de proiecte ar fi, dincolo de curajul de a înjura și a filma scene erotice, povestea, curajul poveștii.

 „Publicul vrea să vadă femei puternice. Nu victime, nu oprimate. Indiferent cu ce s-ar confrunta, rolurile principale trebuie să fie luptătoare, să se facă auzite și să reacționeze. Asta așteaptă publicul de la mine.„ a mai spus Burcu Biricik pentru POSTA.

PS. Urmează interviul din Hürriyet. Tot azi!

Reclame

11 comentarii

  1. E greu să știi ce vrea publicul. Mă întreb dacă publicul știe ce vrea … Dar filmele turcești pe care le-am văzut eu (nu foarte multe, recunosc) nu sunt despre femei puternice ci despre femei care au învins … cu ajutorul bărbaților. Despre femei care au învins cu multă răbdare, suportând toanele și orgoliile bărbaților pentru a se bucura de atenția, grija și dragostea lor. Nu este o critică asupra unui mod de viață pe care eu îl consider destul de diferit față de al nostru, este doar o constatare. Nici măcar nu-mi displace, e inedit … și descopăr ceva ce femeile luptătoare de la noi par să fi pierdut: feminitatea. Nu vad nimic rău în a accepta protecția și iubirea (chiar nărăvașă dar autentică și profundă) a unui bărbat. Sigur, așa se văd lucrurile … de la distanță!
    Ați observat că în centrul atenției sunt aproape întotdeauna bărbații? Dacă am face o statistică a comentariilor noastre am constata că nici 30% nu se referă la femei … și printre acelea bună parte sunt critice sau fac referire la calitățile fizice ale acestora. Și asta în condițiile în care majoritatea covârșitoare a celor care comentam pe aici este formata din femei!! Apropo, având în vedere că, de regulă, nu ne dezvăluim adevărata identitate (dacă ne folosim propriul nume n-avem de unde să știm cine o face și cine nu … si oricum n-are nicio importanță) am o curiozitate: Constantin Grigore este bărbat sau femeie? Este singura persoană de pe blog care folosește un nume de bărbat. Personal apreciez comentariile sale (indiferent daca este bărbat sau femeie) chiar dacă mi s-a părut că unele dintre voi l-ați luat în 🎈 la un moment dat … probabil tocmai pornind de la premisa că este bărbat. E o simplă curiozitate … din comentarii transpare un tip de sensibilitate specifică femeilor dar și un un spirit tranșant, „tăios”, specific bărbaților.

    Revenind la noi, femeile care comentăm aici mai mult ce fac bărbații (și eu fac parte din această categorie😜), am văzut-o pe Burcu in Hayat Sarkisi … nu m-a impresionat în mod deosebit. Poate rolul din acest film să fie mai potrivit pentru ea. Oricum in centrul atenției va fi tot Baris Arduc, a fost și în KA deși Elcin Sangu era mai cunoscută, avea mai multă experiență și era foarte potrivită pentru rolul respectiv … eu cred că și-a interpretat foarte bine rolul. Nu aceeași părere am despre rolul pe care-l interpretează în Carpisma unde mi se pare mult mai puțin convingătoare. În schimb, foarte bun mi se pare Kivanc in rolul lui Kadir (iarăși bărbații). Personajul este … ciudat. Foarte agresiv și violent, nu știu cum sunt legile la turci, dar la noi, și nu numai la noi, un astfel de om n-ar avea ce căuta în poliție … cel puțin în principiu😟. Asta nu înseamnă că filmul nu îmi place … îl urmăresc cu interes, cred că este un salt calitativ față de ceea ce am văzut până acum (deși este alt gen de film, mai sobru, mai serios). Nu încetez să fiu surprinsă de aceste comportamente și trăiri contradictorii (că cele ale personajului Kadir dar nu numai ale lui) pe care le-aș suspecta de lipsă de autenticitate dacă nu aș vedea același lucru în aproape toate filmele turcești. E altă lume (cu bune și cu rele … că și a noastră de altfel, numai că cele bune și cele rele sunt altele) și prin aceasta devine interesantă.

    Aceeași lume dar văzută dintr-o altă perspectivă găsim în cartea lui Pamuk, Istanbul. E o perspectivă istorică, trebuie să recunosc că în materie de istorie modernă a Turciei, de la Ataturk încoace, sunt cam ignoranta … Pamuk mi-a trezit interesul pentru istorie (a Turciei dar nu numai) printr-o carte scrisă cu mare sinceritate și onestitate. Nu încearcă să cosmetizeze nimic … ne prezintă o lume care a trecut într-un interval de timp scurt printr-o transformare probabil benefică dar și traumatizantă … un spatiu in care trecutul și viitorul, orientul și occidentul se împletesc într-un mod care era (prin anii 60-70) și probabil este încă, cel putin derutant.
    Iar dacă vă plac filmele de dragoste de ce nu ați citi un roman de dragoste, puțin altfel decât cele cu care suntem obișnuite (foarte pasional, în sens turcesc), cum este „Muzeul inocenței”, tot al lui Pamuk?

    Apreciază

  2. Frumoase sugestii, fetelor!Dar eu aștept cartea aceea la care tot scrie Baris, să fie odată tiparită și să vedeți dacă nu o recomandăm noi aici tuturor celor care citesc blogul, de pe toate continentele.Cu siguranța va ajunge bestseller!
    O recomandăm in toate limbile, să înțeleagă toți cei care citesc blogul.

    Apreciază

  3. Ce sa zic fetelor? Datorita blogului am scăpat de prejudecați ( după cum am fost educați) si am descoperit Turcia cu tot ce înseamnă ea! In curând voi face si eu cunoștință cu Pamuk, aștept doar la rand sa primesc cartea (ca „microbul” s-a răspândit:))) !!!! Buna ideea cu Lista pentru sugestii, deschisa pentru completări din partea oricui!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Notat, facut lista , acum astept comanda. Multumesc Daniella, chiar m-ati facut curioasa fetelor , abia astept sa citesc cartile.

    Apreciază

  5. Ca si Macrina, nici eu n-am stiut de ea pana sa devina partenera lui Baris, dar imi place ca-i deschisa si sociabila, chiar si pe retelele de socializare e destul de activa…. poate datorita ei mai aflam si nou cate ceva din culisele serialului, ca lui Baris bey i-a cusut dentistul limba cu fir de matase si scoti vorbele cu patentul de la el.
    Aura, incearca si Istanbul a lui Orhan Pamuk. Citesti cartea si realizezi ca orasul acela a avut si are un farmec aparte, cu sau fara zgarie-nori. Si ce este si mai interesant, n-am sesizat in povestea lui diferente de cultura/mentalitate fata de Europa acelor vremuri.

    Apreciază

  6. Uite asa bem cafea , ne relaxam si aflam diverse lucruri interesante. Am cautat repede pe net despre cartea”Ultimul tren spre Istanbul” mi -a placut prezentarea si o voi comanda si eu. Multumesc Macrina pt sugestie si m-as bucura sa mai veniti cu asemenea sugestii ca cea de azi sau a dnei Guler despre Eurovision.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Pana mai ieri, Burcu Biricik pentru mine era „o necunoscuta” ( nu am văzut-o in nici un rol, serial, film). Încet, încet descopăr lucruri care-mi plac! Si după ce am citit „Ultimul tren spre Istambul” de Ayse Kulin ( a avut grija Mosul sa-mi aducă cartea:)))) tare mi-ar place sa o vad in acest film!

    Apreciază

  8. Mulțumim pentru articol.De-abia aștept să o văd pe Burcu în rolul Dila, sper să fie o femeie puternică, luptătoare.
    Și in filmul Cicero sunt curioasă să o văd, e o actrița f. talentată.

    Apreciază

  9. Oare asa sa fie? Vad ca rating mare au tot serialele in care primeaza violenta si femeile oprimate. Ar fi bine sa fie o trezire a publicului mare, nu doar din marile orase unde s-au amestecat civilizatiile si s-au emancipat femeile.

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile nu închise.