Cem Adrian

Sângerează ceva din mine.

Încă mă doare rana unei tăioase despărțiri…

Ceva se ofilește pe chipul meu.

Culoarea speranței nu mai e aceeași. Se pierde.

Undeva, în inima mea, arde o pădure.

Cântecele lăsate de tine tac ca și când ar fi ale nimănui.

Poemele sunt mereu supărate, rugăciunile incurabile.

O frază țintuită în viața mea:

„Cu timpul, ceea ce ai în inimă va deveni cenușă…

Arzând, arzând, arzând, arzând…„„

Reclame
Reclame
Reclame
Publicitate