Din Jurnalul Căpitanului
Actorul Mehmet Aslantuğ
„Cere, frate. Cere socoteală!
Acestuia, aceluia, mie!…
Cere tuturor!
Cere socoteală puterii, opoziției, funcționarilor.
Centrului, primăriei, instituției, consilierilor.
Cere, te rog, cere socoteală!
Întreabă unde e statul social?!
Întreabă unde sunt banii de cutremur?!
Cere socoteală pentru amnistiile zonale!
Cere socoteală acestei goane după profit,
Criminalilor care au luat/dat autorizațiile,
Hoților, escrocilor!
Cere, frate… Cere-ți ție socoteală!
Pentru ce ai lăsat pentru a ajunge la profit.
Întreabă-te cum poți închide ochii la ce a fost?!
De ce să fii de acord?!
Nu renunța, nu uita, nu lăsa să se uite.
Să nu crezi că nu se va mai întâmpla.
Să nu ignori!
Cere socoteală
ca sa vedem de ce nu ai lăsat acea frumoasă mână.
Să știm că ajutorul pentru care nu se cere socoteală
este condamnat să rămână incomplet, zdrobit și fricos.
Cere socoteală!„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 