„Conștiința era precum o lampă ascunsă în sufletul omului. Nu aveai de unde să știi când se aprinde sau când se stinge…

Unii oameni fac o mulțime de lucruri în visurile lor.
Strâng în culisele unui vis tot ce nu pot fi, nu pot ajunge și nu pot iubi.
Uneori găsesc acolo căile fericirii, alteori, își ascund spiritul în visul lor. lăsând corpul în realitate ca într-o capitulare întru ce-o fi o fi, oricare ar fi destinația, oriunde ar adia vântul.„
Engin Akyürek
din povestea „Mi-e foarte dor de tine” publicată în revista „Kafasına göre (Cum îl taie capul)„.

Reclame
Reclame
Reclame
A republicat asta pe VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA.
ApreciazăApreciază
Frumos spus !dar tot odată foarte adevărat!
ApreciazăApreciază
Engin are un condei iscusit! Un stil descriptiv in unele povestiri, aproape secvențial încât urmărești cadru după cadru într-un limbaj fotografic povestirea, alteori metaforic, dar simplu fara înflorituri inutile! Interesant in tot cazul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană