Bergüzar Korel a devenit mamă pentru a treia oară în ziua de 3 noiembrie 2021, când a adus-o pe lume pe Leyla. De atunci, actrița locuiește mai mult în Londra, împreună cu familia sa, iar de curând a revenit în Turcia pentru filmările spoturilor publicitare ale site-ului de cumpărături pentru care a devenit imagine.

Surprinsă și revoltată față de cele întâmplate în timpul plimbării cu fetița ei, actrița a ținut să povestească, prin intermediul Insta Stories, unde poate duce lipsa de respect a unor cetățeni.

„Nu am mai postat de mult story. Pentru că, așa cum bănuiți, sunt foarte prinsă și nu am timp. După o perioadă scurtă, am revenit în Turcia. Pentru un proiect… Când ies cu copilul la plimbare, mă confrunt cu lucruri foarte ciudate. Sunt sigură că multe mame se confruntă cu așa ceva și mi se parte cu atât mai ciudat cu cât sunt privite ca fiind normale.

Această grosolănie, această nerespectare a distanței, această îndrăzneală, această stare de a-și găsi dreptul de a te amesteca întruna și de a avea un cuvânt de spus, mă înnebunesc. Pentru că mă enervează foarte tare, încerc să găsesc cu mare atenție cuvintele, de aceea frazele mele devin lungi și ridicole. Tocmai de aceea, pun capăt acestui obicei și intru direct în subiect…„

„Știți că în viața noastră există anumite reguli de politețe astfel încât să putem trăi cu toții liniștiți. Intru în subiect presupunând că ne-au învățat aceste reguli încă din copilărie. Lăsați mamele, femeile în pace… Nu ne adresați întrebări despre subiecte care nu vă privesc. Trec peste „îl mai alăptați?„, „îi e frig?„ și de faptul că mă întrebați cum am născut.

Zilele trecute m-am confruntat cu așa ceva. Mă întâlnesc cu un cuplu cunoscut, de care, de când ne cunoaștem, încerc să păstrez o anumită distanță…Leyla dormea în portbebe-ul ei, iar eu mergeam. S-au uitat la Leyla și au zis: Aaa, ce cap ciudat are, îngust, lung.„ Le-am zis că nu am înțeles ce vor să spună. „Ai, de parcă i-a fost tras capul cu vacuum,”

Știți că există o procedură la naștere, când copilul nu iese…Eu am ajuns în acel punct, dar nu s-a folosit. Nașterile în care se folosește vacuum-ul sunt de obicei dificile. Chiar de-ar fi să fie așa, ce lipsă de politețe e să-i spui unei mame așa ceva!

Le-am spus că nu înțeleg ce vor să spună și au continuat: „Ay, are capul subțire și lung, seamănă exact cu domnul Halit!„.

E de ani de zile soțul meu.. Și-apoi, Leyla e un fel de miniatură a mea…

Am fost interogată pe scurt. Ce viață am la Londra? Stăm cu chirie sau ne-am luat casă? Am fost atenționată că sunt foarte norocoasă că m-am măritat cu Halit.

„Pentru că știi că el e valoros, nu-i așa?„ mi-a spus și am rămas stupefiată. E bărbatul meu de 12 ani. De ce mi se spune așa ceva?

„Te-am văzut și pe tine într-un film. Joci și tu bine… Ay, vrea și ea să fie flatată. Hai să o lăudăm un pic și pe Bergüzar.„ au zis și am rămas în centrul unei ciudățenii.    

Actrița a mai spus:

Când ies, îmi place mult să stau de vorbă chiar și cu persoane pe care nu le cunosc. Nu-mi pasă de notorietatea mea. Mie îmi face bine să stau de vorbă cu oamenii. Oricum, în viața normală, nici eu, nici bărbatul meu, nu avem pe stradă atitudine de vedete. Știe toată lumea foarte bine acest lucru. Dar văd că sinceritatea noastră deschide unora larg porțile grosolăniei. Niciunul dintre noi nu are dreptul să vorbească despre copilul, viața, averea, dormitorul, valoarea altuia Vă rog să renunțați la a mai face așa ceva. Mi-e jenă să spun acest lucru, dar trăim într-o astfel de lume.

Mă confrunt cu multe întâmplări de acest gen. Comentarii, propuneri, cerințe inimaginabile… cu privire la copii, profesia noastră… Încă sunt suprinsă de așa ceva… Despre cum oamenii pot să spună cu atâta ușurință ceva despre copilul altuia, cum se străduiesc să-l fotografieze, să-l atingă. Să nu faceți nimănui așa ceva. Nici mie. Pentru că nu mai sunt atât de răbdătoare ca în trecut. Nimeni nu mai are atâta răbdare. Și nimeni nu are obligația de a avea o astfel de răbdare…

Leyla are, ca și mine, un semn din naștere. Exact în mijlocul frunții. Ieri, o doamnă îmi spune:

„Ay, ce s-a întâmplat, a căzut?„

I-am spus că e semn din naștere și a continuat: „Parcă ar fi băiat.„

De ce să spui așa ceva?

E de bine? E de rău? Dacă e de rău, de ce spui? Doar ne privim în ochi, doar suntem vecini.

Într-o zi o plimba pe Gün, fiica Esra-ei.. Au venit două femei și una dintre ele mi-a spus:

„Ce dulce e… E exact ca tatăl ei.„

I-am spus: „Ce facem că nu e al meu copilul?…„

Au rămas surprinse…

În privința asemănării, cea mai amuzantă întâmplare a fost asta. Ca un bebeluș care nu era al nostru să fie asemănat cu soțul meu.

Poate că există persoane care simt ce simt și eu, vor vedea că nu sunt singure.

Poate că există persoane care se comportă astfel și vor spune: „Să nu mai facem asta. Oamenii nu se simt bine auzind astfel de lucruri.„

Reclame
Reclame
Reclame