KEREMCEM

„Din nou, ochii mei caută drumurile pe care le-am parcurs cândva

Deși presupun că orașul este încă atât de departe.

Presupun că orașul este atât de departe.

Dacă aș întinde mâinile, aș vrea să mă prind de acea zi

Dar în fiecare noapte, soarele încă răsare deasupra mea.

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni, chiar de aș aștepta

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni.

Am mirosit parfumul verii, chiar și în toiul iernii

Am compus propoziții lungi în timp ce vorbeam.

Se spune că astfel de cuvinte durează doar în filmele vechi

Dar acum, filmele în sine nu mai îmbătrânesc …

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni, chiar de aș aștepta

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni.„

„Am încercat… Zilele nu trec…

Sunt în același an!

Și, mai rău, pe urmele unor vise,

Sunt cu chitara în mână, epuizat…

O dimineață de toamnă, înainte de ploaie, după despărțire…

Au trecut cincisprezece zile de la plecarea iubitei

și a iubiților greieri…

Sfârșitul dragostei: o mie și una de semne de întrebare

Poate că toate aceste răspunsuri sunt în noi…

Intră pentru ultima oară,

Închide, încuie toate ușile,

Nici măcar să nu existe probabilitatea să pleci!

Lasă pentru ultima oară

Să ne ardă trupurile de dragoste.

Iarna aceasta, frunzele să rămână pe ramuri!

În dimineața aceasta sunt în aripa unui pescăruș,

Lângă mine e chitara…

Versurile câtorva cântece sunt în mintea mea,

Câteva nici nu le voi scrie!

De fapt,ziua și noaptea sunt un cicliu neschimbat,

Nu e absolut nimic extraordinar!

Dragostea s-a terminat fix acum cincisprezece zile…

Sfârșitul dragostei: o mie și una de semne de întrebare,

Poate că toate răspunsurile sunt în noi…„