„Dragă,

Trebuie să iubești pe cineva cât pe o floare de pus la marginea ferestrei.

Există gol de sentimente și entorsă interioară.

Am înțeles atunci când am iubit foarte mult.

Viața îți spune că nu ai un loc în acea casă.

Trebuie să-ți știi locul.

Sunt în locul unde am pierdut toate războaiele din casă și din stradă.

Iubesc pe cine are atitudine frumoasă fără să știe că e frumoasă.

Încă urmăresc mâinile.

Cât de apropiate îi sunt căldura mâinii și căldura inimii.

Inima bate puternic, mâna e gheață.

Spun că trece dacă îmi întind chipul spre ploaie.

Nu trece.

Casa e gheață.

Am obosit să tot înțeleg,

să tot îmbrățișez.

Tu, în casa aceea, să stai cel mai departe de cei cărora

le e teamă de îmbrățișări, da?

Și îndrăgostește-te de cineva care să te facă să uiți tot,

să-ți amintești să dansezi.

Să iubești pe cineva cât pe o floare de pus la marginea ferestrei.

Iubește mult, supără-te mult, împacă-te mult.

Apoi, urmărește-i mâinile.

Dacă vei găsi în mâini ceea ce văd, zâmbește.

Îndrăgostește-te de cine râde frumos.

Dacă te vei îndrăgosti într-o zi cât m-am îndrăgostit eu

Întinde-ți chipul spre ploaie…

Cineva să-ți spună:  a trecut, a trecut.

Să nu treacă deloc…

Iată, ai și tu o poezie!

A trecut, a trecut…”

Reclame
Reclame
Reclame