Totul este ascuns în puterea poveștii


Spuneam ieri că Engin Akyürek a acordat un interviu jurnalistei Ayșe Arman.

Așa cum însuși actorul spune, ‘’Cea mai mare boală a secolului este plictiseala.’’, motiv pentru care aveți prima parte a interviului și promit să vin cu partea a doua foarte curând.

A fost o măgărie din partea mea să citesc abia acum “Sessizlik/Tăcerea”. Și sunt ca și când aș fi suferit o atrofie! Ce este asta? Cum ai putut scrie atât de frumos?  
– Nici vorbă…sunt atâtea cărți de citit, încât a mea și-a așteptat rândul. Mă bucur mult că ți-a plăcut. Sunt foarte fericit ori de câte ori aud ceva frumos despre cartea mea. Poate că pentru că aceasta îmi aparține întru totul. …

Este cu adevărat o carte precum picăturile de apă. 21 de povești simple, fără exagerări, clare. Nu mi-am dat seama dacă actoria ta e mai bună sau e mai bun condeiul tău…
– Mi-aș dori ca actoria mea să fie mai bună. Profesia mea este aceea de actor. Chiar dacă îmi place mult să scriu, chiar dacă în mintea mea există constant povești fictive, eu nu mă văd ca scriitor. Citind operele marilor scriitori Yaşar Kemal, Ahmet Hamdi Tanpınar, Sait Faik Abasıyanık, Sezgin Kaymaz, nu am dreptul de a mă numi scriitor.

O exprimare caldă, sinceră. O turcă foarte curată. Și, cel mai important, sentimente pure, reale. Vechile sărbători de Bayram, copiii jucându-se pe ulițe, oameni reali, valori reale… Există un motiv special în abordarea acestor concepte?
–Nu știu. Eu m-am străduit să arăt sinceritatea acelui mic copil care este păstrat în mine. „Trecutul„ este o memorie, totodată o profunzime. Copilăria mea a fost în anii ’80, adolescența în anii’90. Sărbătorile de Bayram erau mai calde, relațiile mai sincere, telefonul mobil nu exista. Dar, spunând toate acestea, nu o spun laudativ față de trecut, ci ca o constatare. viatacuaromadecafea.com Dacă ar fi să enumăr confortul, comoditatea și alte beneficii pe care telefonul mobil le-a adus în viața noastră, niciunul dintre noi nu ar vrea să se întoarcă în trecut. Astel de comparații, devin motivul poveștilor care se scriu în mintea mea. În trecut, când sunam persoana iubită, exista probabilitatea ca la telefonul de acasă să răspundă tatăl acesteia. Noi am renunțat la telefonul fix și, mai mult decât atât, chiar ni se pare mai confortabil ca, în loc să apelăm de pe mobil, să trimitem mesaj pe Instagram. Iar mie, îmi place să concep povești având la bază aceste schimbări.

Ești dintre cei cărora le e dor de valorile din Turcia de altă dată?
-Tuturor ne este dor de trecut. Deoarece acolo suntem noi. Ori de câte ori prezentul ne strâmtorează și viitorul ne sperie, îmbrățișăm trecutul, găsim acolo câteva amintiri și ne adăpostim în ele. viatacuaromadecafea.com În ultimii 20 de ani, lumea s-a confruntat cu schimbări inedited. Iar noi, am fost martori. Și în acestea există povești. A mă concentra asupra acestor povești, a le scrie, este pentru mine o plăcere.

Ce sentiment crezi că s-a diminuat cel mai mult în lumea zilelor noastre?
-Să zicem că, mai mult decât a fi diminuat, e vorba despre schimbare. Acele sentimente încă există, doar că s-au transformat în altceva. Nu spun acest lucru din prisma a ceva negativ. Sigur că în această lume încă mai există oameni cu inimă bună, milostivi, frumoși. Dar nu ne mai ascultăm și iubim ca în trecut. Ne-am transformat în ființe nerăbdătoare, lipsite de empatie. Ne tot lovim, unii de alții, cu ego-urile noastre egoiste și umflate. Dar mai e ceva: în anii ‘1940, în timpul celui de al doilea război mondial, au murit peste 40 de milioane de oameni. Trecutul lumii nu este mai inocent decât prezentul!

Ți se întâmplă și ție să te obosească faptul că trăiești într-o lume a țepelor reciproce, a interesului personal, a strădaniei de „a te scoate„, a violenței unora asupra altora, a nedreptății crunte, a justiției care nu își găsește locul, o lume care și-a pierdut amabilitatea, delicatețea, puritatea?


–Să fim onești. Da, toate acestea sunt realități ale zilelor noastre. Mai mult decât a obosi, acestea mă fac să sufăr. Pentru că cine este om, suferă, îi pasă. Iar când spun că îmi pasă, mă refer la faptul că noi ne putem exprima doar prin a face cel mai bine în ceea ce avem de făcut. Să o facem moral și corect. viatacuaromadecafea.com Dacă noi căutăm milă, dacă ne revoltăm în fața nedreptății, dacă vrem să trăim într-o societate în care există conștiință, dacă suntem împotriva violențe asupra femeii, trebuie ca prima schimbare să fie în noi înșine. Să fim noi oamenii aceia pe care vrem să-i vedem. Cred că aceasta este problema lumii. Ceea ce cerem, nu facem în lumea noastră, în viața noastră.

Cum reușești să te protejezi de aceste rele, situații urâte?


–Străduindu-mă să-mi înfrumusețez propria lume. Scriind, schițând, citind. Măcar mă străduiesc. Este frumoasă și intenția.

Trăiești, precum Micul Prinț, pe propria planetă?


–Nici vorbă. Sunt un bărbat care trăiește  pe strada Bağdat, care are o viață socială. Nu depun eforturi pentru a mă proteja.

Bine, dar tu ești și foarte în prim planși foarte absent. Cum reușești să fii absent existând în prim plan?


-Sunt în prim plan, dar vreau să fiu doar prin profesia mea. Dacă eu reușesc professional, înseamnă că m-am și exprimat, mi-am spus și povestea. Nu e nevoie de mai mult. viatacuaromadecafea.com Nu e nevoie de vorbe mari. Bülent Ortaçgil, Fikret Kızılok sunt artiști care îmi plac foarte mult. Ei au spus prin cântece ceea ce voiau să spună. Și vor spune, Nu știm prea multe despre viața lor. Nici nu e nevoie să știm.

Există oameni care devin neliniștiți dacă nu se văd în titluri de două ori pe săptămână. Cei ce spun „Nu există reclamă bună sau rea, important e să fim în actualitate!„ …
– Astea nu au rămas în anii ’90? Este o cultură formată când au apărut primele posturi private de televiziune. Lumea zilelor noastre este mai reală. Și nemiloasă. Este primordial să exiști prin munca ta. Dar toată lumea vrea să știe și să afle totul despre toată lumea. viatacuaromadecafea.com Dar este frumos uneori să nu știi anumite lucruri! Cred că actoria este percepută un pic greșit în Turcia. Nu cred că actorii sunt oameni care vorbesc mult despre ei înșiși. Cred că este ceva mai profund. Așa cum istoria este cercetare, așa și actoria este o cercetare a personajelor…

Lumea e moartă după tine, dar nu ți s-a urcat la cap. Mulți bărbați, în fața unei astfel de galerii, ar fi avut ego-ul sus de tot. Ori tu ești un narcisist secret? E posibil să joci jocul umilului?
-Dacă aș juca toate acestea, ar trebui să iau Oscarul! Îmi exercit profesia, iar a fi iubit, plăcut, în atenție există în esența profesiei mele. Sentimentul care te invite la această profesie este acela de a fi plăcut și aprobat. Dar toate acestea nu înseamnă a te răsfăța. Și apoi, mi se pare amuzant ca în 2021 să te răsfeți cu așa ceva. Suntem într-o epocă în care trebuie să fim profesioniști în cee ace facem. Succesul meu din Turcia și străinătate, nu îmi aparține doar mie. Povestea, proiectul au puterea lor. Dacă povestea nu este bună, oricât ați juca, nu va avea efect.

Ai muri dacă nu ai face actorie?
– Actoria este cee ace vreau să fac mereu, ceea ce mă emoționează foarte mult. Dar nimic nu merită să-ți dai viața! Și a scrie va fi mereu în viața mea. Știu acest lucru. Dacă nu va exista hârtie, voi scrie în mintea mea…

Ce fel de comentarii, cu privire la actoria ta, fac să ți se desprindă picioarele de pământ?
-Vorba „A devenit cu adevărat acel om„. Acesta este locul de unde percep actoria. Adică trecerea la starea de a fi altcineva. Nu a-l juca, ci a fi el….Dacă eu pot face oamenii să creadă că eu sunt acel personaj, atunci sunt foarte fericit.

Ești autodidact, nu ai studiat actoria. Ce avantaje și ce dezavantaje există din acest punct de vedere?
-Nu cred că există vreun dezavantaj în a ști, a învăța, a studia. viatacuaromadecafea.com E important cum relaționezi cu toate acestea. Nu sunt de acord cu gândurile superficiale de genul „A studia omoară jocul natural„ sau „Un autodidact se joacă mereu pe sine, nu se poate transforma în altcineva„. Le poți depăși prin determinarea ta, prin munca ta.

Unul dintre punctele de cotitură în viața ta a fost concursul „Stelele Turciei„ unde ai fost pe primul loc. După aceea, ai avut, unul după altul, proiecte foarte bune. La ce ești atent când îți alegi proiectele ?
-Cea mai mare boală a secolului este plictiseala. Toată lumea se satură de toată lumea și obosește. Înțeleg și asta. Eu nu vreau să mă plictisesc exercitându-mi profesia. viatacuaromadecafea.com Pentru a profesa cu pasiune, trebuie să pornesc într-o călătorie cu acea poveste, cu acel rol. La asta sunt atent. Uneori vreau să fiu „acel om„, alteori mă influențează povestea.

Ai împărțit rolul principal cu actrițe de success precum: Melisa Sözen, Beren Saat, Tuba Büyüküstün, Neslihan Atagül, Fahriye Evcen. Există nume despre care spui că ai juca iar și iar cu ele?  
-Pe cine cheamă povestea, cu aceea mă întâlnesc. Totul este ascuns în puterea poveștii.

Ultimul serial a avut audiențe mari, dar parcă nu au strălucit precum cele din trecut. Acest lucru te descurajează?  
-Eu văd Sefirin Kızı/Fiica Ambasadorului un proiect de success și realizat. Succesul unui proiect nu înseamnă doar rating. Sper ca în străinătate călătoria să fie cu success. viatacuaromadecafea.com Când ceva nu merge, e foarte firesc să-ți faci griji și să suferi. E în natura lucrurilor. Asta se învață în timp.

Sursa: armanayse.com

Reclame
Reclame
Reclame

6 comentarii

  1. “Merinde pentru suflet”…Comentariul nu-mi aparține, de aceea am pus ghilimelele de rigoare.L-am citit undeva și l-am împrumutat, pentru că mi s-a părut foarte potrivit și pentru acest interviu interesant.
    Pe noi ne fascinează personajele pe care le interpretează, sau mai bine spus, pe care le trăiesc actorii, dar ne interesează și să cunoaștem omul special, care de cele mai multe ori, rămâne în umbra personajelor interpretate.Pe acest blog sunt nenumărate interviuri frumoase, ale unor artiști deosebiți, de la care avem enorm de multe lucruri de învățat.Trecem pe aici câteva clipe și plecăm mai bogați, după astfel de “gustări de după-amiaza”, care sunt un balsam pentru suflet.
    De ce am mai merge noi “în străinătate”, când aici este acasă și găsim originalul?

    Apreciază

  2. Ce pot sa mai spun despre omul care isi joaca rolul cu atata pasiunea si mai gandeste si astfel? E bine ca exista.

    Apreciază

  3. Care este adresa de e-mail a actorului ENGIN AKYUREK? In curand o sa implineasca 40 de ani!

    Apreciază

  4. Intotdeauna, interviurile lui Engin imi induc o stare de bine! Recunostinta mea pentru efortul dvs. stimata gazda!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.