„Nu-ți fie teamă, fiule.

Acesta e un drum lung,

un drum în care nu cruzimea va învinge.

Tatăl tău va face tot ce depinde de el

pentru un mâine mai bun.

Am spus ce era de spus,

am făcut ce era de făcut.

Nu-mi pasă ce voi pierde.

Omul, când e tată, devine sticlă

dornică să spargă ciocanul din mâna cruzimii.

Fiule, să știi că sunt ascuțit chiar dacă sunt din cioburi.

Un ciob care taie pe oricine te împiedică să-mi spui „tată„ și să mă privești cu dragoste, pe oricare lipsit de scrupule care, fie și o secundă, îți pune o piatră în calea a ceea ce poți trăi mai mult, orice sordid care ne încalcă dreptul la fericire, orice mână care, spunând „am de luat de la viață„ emite factura pe numele meu și al tău. Dumnezeu știe cât de mult ne iubim. În rest, e greu, dar ușor, fiule. Tatăl tău nu va permite nimănui să te distrugă. Te iubesc foarte mult, băiatul meu.„