Nu-mi fi bătaia vântului nebun care mă amețește,

Nu-mi lăsa dorul de tine în locul primăverii.

Nu-mi arunca o privire, când și când,

Nu-mi culege lacrimile în locul trandafirilor.

Fii moartea mea, dar urmează-mă,

Fii infinitul meu, ia-mi mințile

Înlăuntrul meu arde, se topește,

Dar nu-ți pot rezista.

Cine știe câți ani va mai arde sufletul meu astfel.

Când,de fapt, aș putea fi cu tine, am putea renaște.

Cine știe câți ani va mai fi în exil acest suflet

Când, de fapt, aș putea fi cu tine, am putea renaște.

 

barisburcu