Zor olsa da galiba dönüyorum sana
Gel dersen hemen
Çağırmazsan geçerken
Yerle gök arasında bir yerde

Cred că mă întorc la tine, deși e greu

De mi-ai spune imediat „Vino.„

Dacă nu m-ai chema în trecere

Undeva într-un loc între cer și pământ

Sen beni tanımazsın
Severim de söylemem
Sen beni uzak sanırsın
Bilirim söz dinlemem

Tu nu mă cunoști

Iubesc, dar nu spun.

Mă crezi departe

Știu că nu ascult de cuvânt.

Ah bu ben kendimi nerelere koşsam
Saklansam bir yerlerde gizlice ağlasam
Ah bu ben kendimi nerelerde bulsam
Çekilsem sahillere hayaller mi kursam

Ah, unde ar trebui să mă duc?

Să mă ascund pe undeva, să plâng pe ascuns?

Ah, pe unde ar trebui să mă găsesc?

Oare să mă retrag pe țărm și să visez?

Mazhar Alanson, „Ah bu ben/Ah, eu„,,