Dacă soarele apune în fiecare seară și răsare în fiecare zi,

dacă florile se ofilesc iar și iar și se redeschid,

dacă cele mai adânci răni se închid,

iar cele mai mari tristeți se uită,

spuneți-mi, de ce ar trebui să-mi fie frică de viață?

dacă cele mai adânci răni se închid,

iar cele mai mari tristeți se uită,

spuneți-mi, de ce ar trebui să-mi fie frică de viață?

Desigur, uneori voi înflori, alteori voi păli.

Desigur, voi merge din ramură în ramură și apoi voi zbura.

Desigur, uneori mă voi întoarce prea repede și apoi mă voi opri.

Desigur, uneori voi vorbi, alteori voi tăcea.

Dacă soarele apune în fiecare seară și răsare în fiecare zi,

dacă florile se ofilesc iar și iar și se redeschid,

dacă cele mai adânci răni se închid,

iar cele mai mari tristeți se uită,

spuneți-mi, de ce ar trebui să-mi fie frică de viață?

dacă cele mai adânci răni se închid,

iar cele mai mari tristeți se uită,

spuneți-mi de ce ar trebui să rămân mereu aceeași?

Desigur, uneori voi înflori, alteori voi păli.

Desigur, voi merge din ramură în ramură și apoi voi zbura.

Desigur, uneori mă voi întoarce prea repede și apoi mă voi opri.

Desigur, uneori voi vorbi, alteori voi tăcea.

Nu am crezut, nu voi crede niciodată

că totul are un sfârșit.

Desigur, uneori voi înflori, alteori voi păli.

Desigur, voi merge din ramură în ramură și apoi voi zbura.

Desigur, uneori mă voi întoarce prea repede și apoi mă voi opri.

Desigur, uneori voi vorbi, alteori voi tăcea.

Desigur, dacă azi plâng, mâine voi râde,

Desigur, întâi voi pleca, apoi mă voi întoarce.