Republicare…

Pentru azi am reales o melodie, dar în varianta acustică a lui Keremcem.

A lansat-o ieri și a avut un decor potrivit. Se afla în vecinătatea unei căi ferate, a trecut un tren, nu a oprit, deci nu a venit nimeni, nimeni… La final i s-a pus un nod în gât. Doar spusese că e posibil să nu ne putem stăpâni lacrimile.

Melodia lui Fırat Tanış (Adem din serialul Mireasa din Istanbul), YANİ (deci, adică, iată 🙂 ).

„Din nou, ochii mei caută drumurile pe care le-am parcurs cândva

Deși presupun că orașul este încă atât de departe.

Presupun că orașul este atât de departe.

Dacă aș întinde mâinile, aș vrea să mă prind de acea zi

Dar în fiecare noapte, soarele încă răsare deasupra mea.

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni, chiar de aș aștepta

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni.

Am mirosit parfumul verii, chiar și în toiul iernii

Am compus propoziții lungi în timp ce vorbeam.

Se spune că astfel de cuvinte durează doar în filmele vechi

Dar acum, filmele în sine nu mai îmbătrânesc …

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni, chiar de aș aștepta

Deci nu se întâmplă, nici dacă vreau

Nu vine nimeni.„