Despre Osman Bey a scris și Mihai Eminescu


Avem primul promo pentru serialul „Kuruluș Osman„ cu Burak Özçivit în rolul principal.

„Ei, fiule,

Nu uita,

Drumul nostru este din Vremuri Imemoriale până la Eternitate,

Scopul nostru

Este să Cucerim Inimi,

Sarcina noastră este Servitute.

Ei, fiule,

Sub umbra Semilunei fii Dreptate,

Fii Compasiune,

Fii Leac,

Fii Gazi,

Fii Stat.

Ei, fiule,

Fii Bey pentru Națiune,

Fii Fatih pentru Asupriți,

Fii Yavuz pentru Tirani,

Fii Süleyman al Tărâmurilor,

Fii Eternitate pentru Stat.„

 

 

Spuneam că despre Osman Bey (Osman I) a scris și Mihai Eminescu. Scrisoarea a treia, iar aici voi da și varianta audio recitată de Mircea Albulescu, dar și varianta scrisă, prezintă, în prima parte, Visul lui Osman, din casa Șeicului Edebali.

Se spune că într-o noapte, pe când Osman dormea în casa Șeicului Edebali, a visat un vis fantastic : se făcea că din pieptul şeicului a ieşit luna plină şi a intrat în pieptul lui Osman, din care a început să crească un copac imens. Era viitorul Imperiu Otoman.

bandicam 2019-10-10 12-03-39-388.jpg

 

Osman i-a povestit şeicului Edebali visul și acesta şi-a dat seama că este o prevestire a măreţiei neamului ce avea să răsară din unirea lui Osman cu Malhun Hatun, dându-și consimţământul pentru căsătoria celor doi tineri.

 
„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte…
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
– Las’ să leg a mea viaţă de a ta… În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o…
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

.Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.

Vulturii porniţi la ceruri pân’ la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.

Se cutremură sultanul… se deşteaptă… şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte…,„ (Mihai Eminescu- Scrisoarea III)

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.

bandicam 2019-10-10 16-30-37-208.jpg

Reclame

3 gânduri despre „Despre Osman Bey a scris și Mihai Eminescu

  1. Mihai Eminescu (1850 – 1998) este cel mai mare poet al românilor dar, se pare, și cel mai mare patriot ! A scris Scrisoarea a III-a în 1881 și este o satiră la adresa socității contemporane – și cea din zilele noastre – prin care demască falsul patriotism al contemporanilor. Este structurată pe mai multe paliere, primul fiind visul sultanilor de a stăpâni lumea, este o istorie a creșterii Imperiului Otoman sub forma unui vis, iar apoi se referă la lupta de stăvilre a acestei dorințe dintre popoarele creștine și popoarele Semilunii. Vine cu exemplificarea întâlnirii dintre sultanul Baiazid și domnitorul Mircea cel Bătrân de la Rovine (1395) și se încheie cu invocarea lui Vlad Țepeș…. , unde ești tim Țepeș, doamne…. !!! ????!!!!…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.