Și i-am comentat la postare că tot între rândurile lui am citit cândva (ceea ce e bolduit, dar las aici aproape tot ce scrisese atunci pentru că mi se pare ca un poem…: )
„Viața este precum o avalanșă,
mică la start, fără minte, fără să știe ce are de făcut,
curge lent,
crește odată cu zăpezile față de care există chimie,
crescând, accelerează.
Pe la mijlocul pantei, înțelege că momentul este prețios și nu va mai trece pe acolo,
că momentele în care zâmbește fac inima să crească,
Iar de lacrimile vărsate își va aminti, pe viitor, zâmbind,
că munca e precum pâinea,
absolută și esențială…„
Iar aici scris „Nu-i răniți niciodată pe cei care vă aduc pe chip zâmbetul.„…
Aaa, iar în completarea comentariului meu, i-am spus să zâmbească mereu!
Cum vă spun și vouă!
Cum a vrut și bunica atunci când a ținut să mă numesc Güler! (Güler = care râde :))) )
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Răspunde-i lui Irina Anulează răspunsul