Sanem: Plec cu următorul taxi. E plină mașina. Nu vă faceți griji.

O seară bună.

Can: Sanem!

Sanem: Și eu te căutam, Can.

Can: Sanem! Ai să-mi spui ceva? Dacă ai, spune-mi imediat.

Sanem: În legătură cu ce?

Can: Sanem, m-am săturat să te tot joci cu mine. Până peste cap. Am auzit ce ai vorbit cu Emre. Că mă vei părăsi… Că oricum nu va dura mult. Am auzit tot.

Sanem: Can…

Can: Sanem. De ce-o lungești? Părăsește-mă acum. Decât să le spui altora, spune-mi mie. Spune-mi că nu mă vrei. Părăsește-mă. Părăsește-mă acum.

Sanem: Can, te rog.

Can: Ce-ți trecea ție prin minte?! Și eu, ca prostul, am crezut că mă iubești. Voiai să te desparți cu adevărat de mine? Voiai să te desparți, Sanem?

Sanem: …

Can: Voiai să te desparți de mine?

Sanem: Da…

Can: De ce? De ce?

Sanem: Te-am mințit foarte mult. Te-am mințit încă de când ne-am cunoscut.

Can: Ce spui, Sanem? Ce minciuni?

Sanem: Când abia mă angajasem, în seara când m-ai prins în casă… iar eu ți-am spus că am uitat inelul… Eu am intrat în acea casă să fur.

Can: Ce? Să furi? Să furi? E o susținere foarte gravă… Ai intrat în casa mea să furi? Ce tot zici, Sanem, îți bați joc de mine?

Sanem: Când m-ai prins în acea seară, te-am mințiti. Și după aceea, te-am mințit întruna.

Can: Sanem, pentru Dumnezeu, ce spui? Furt, minciuni… Cine ești tu?

Sanem: Am spus că am uitat inelul în buzunarul sacoului domnului Emre. Inelul de logodnă. Eu nu m-am logodit niciodată. Tot ce știi despre mine e minciună. Sanem, cea pe care o iubești, e ditamai minciuna. Doar minciună.

Reclame