Pe contul oficial de Twitter s-a postat fragmentul pregătit și trimis pentru finala competiției. Excepțional!

Tot ce știu în viață, de la ea am învățat.

Ce este o familie,

ce înseamnă să fim uniți,

că bogăția nu se măsoară în bani,

ci în iubire.

Să adun, nu lucruri,

ci oameni.

Să nu rănesc inimi,

dar să le vindec.

Să râd cu gura până la urechi.

Să plâng și să tot plâng.

Să trăiesc.

Da, de la ea am învățat să trăiesc.

De la mama, de la Süreyya.

De la Süreyya…

Cum credeți că învață oamenii să iubească?

  • Süreyya, tu ești cea mai frumoasă întâmplare a vieții mele!
  • Tu nu renunți niciodată?
  • Dă-ne o șansă!

Niciunul din noi nu e cum cred alții.

Oamenii se pot cunoaște doar apropiindu-se.

Mie nu-mi place orașul acela. Nu-mi plac oamenii de acolo…

  • Am responsabilitatea tuturor fraților mei, inclusiv a mamei. Gândește că este o lege nescrisă…
  • Dar eu?
  • Cu ce obraz apari în fața mea?!
  • Eu nu pot fiu parte în războiul dintre tine și mama ta. Ai înțeles?!
  • Când va vedea cât de mult ne iubim, va înțelege și ea.
  • Te-ai măritat cu Faruk, dar să nu crezi că ești nora mea. Într-o zi, de aici, unde ai venit aici cu mari speranțe, vei pleca cu un destin negru.

Ori ești un erou din poveste, ori sunt eu cea mai norocoasă femeie din lume.

Să nu crezi că ești stăpânul tuturor, frate. Și eu sunt un Boran.

Eu, Osman, Murat, noi când vom fi fiii tăi, mamă?

Viața este înfrumusețată nu de ceea ce trăim, ci de percepția noastră față de ceea ce trăim.

Mamă?!

Nimic nu este așa cum pare a fi.

Voi fi tată!

Sau foarte puține lucruri sunt așa cum par a fi…

Tu ai o ditamai familia. Trebuie să te simți norocos.

Te iubesc mult.

Emir e băiatul meu?

Decât să luați ceea ce vedeți, să interpretați și să vă chinuiți, ați putea alege….

Ajunge!

Ajunge, mamă!

Mi-ai furat lunile, anii.

Mi-ai furat momentul când îmi putea spune „tată„.

-Unde va merge mama acum, tată?

-Cred că în rai…

-Mă va putea vedea din rai?

Domnule Adem, există o vorbă în terapie:

„Cel pe care mama nu l-a hrănit îndeajuns, lumea nu-l va putea hrăni…„

Hai să te văd, Faruk Boran. Vino să ne cunoaștem.

Nu există regat care să nu fi fost răsturnat de aroganță.

 

Fiecare război are cel puțin două fronturi.

La finalul zilei, de pe câmpul de război, unii pleacă înfrânți, alții învingători.

Și toate victoriile se câștigă în detrimentul celorlalți.

-Caut în toate locurile unde ar putea fi, frate. Sub orice piatră.

-Unde ai căutat? Atunci, unde este?!

Dar în povestea dumneavoastră, pentru a câștiga, a trebuit să pierdeți întâi.

Eu te-am iubit! Te-am iubit!

Pentru că dumneavoastră, pierzând de fiecare dată, încercați să demonstrați vieții că aveți dreptate.

Nu ne va fi suficientă puterea pentru a depăși asta..

Când, de fapt, în loc să alegeți să aveți dreptate, ați putea alege să fiți fericit.

Asta putem să o facem, în fiecare clipă, cu toții.

Putem alege iubirea.

Dacă aș fi avut o fiică, m-aș fi rugat să fie ca tine.

Cu toții, suntem scriitorii propriei povești.

Lasă teama. Savurează momentul.

Conștient sau nu, ne confruntăm cu orice visăm sau ne imaginăm.

-Ce bine ar fi fost ca omul să aibă șansa să mai trăiască o data viața.

-Mai bine mai târziu decât deloc…

Și când ni se schimbă visul o dată, se schimbă lumea.

Alegerea vă aparține…

 

Publicitate