Can: Aici ești?

Sanem: Și tu ești aici.

Can: Ce voiam să-ți spun… Dacă nu te văd cinci minute, mi se face dor de tine.

Sanem: Așa este? Ce să fac? Oare ar trebui să-mi dau demisia și să mă întorc la băcănie? Inima mea nu va rezista așa…

Can: Atunci îmi iau doza de Sanem, plec și ne vedem la terminarea programului.

Ceycey: Doză?

Sanem: Ceycey?

Ceycey: Sanem?

Sanem: De cât timp ești aici?

Ceycey: Destul de mult..

Sanem: L-ai văzut pe domnul Can?

Ceycey: L-am văzut. De când a devenit „domn„? Îi spuneai Can. Mai devreme a luat o doză de la tine…

Sanem: De ce nu ai vorbit?

Ceycey: Asta e camera îndrăgostiților, Sanem. Rafturi prăfuite, dosare uitate…

E un loc ferit… De-ar avea pereții limbă să vorbească…

Sanem: Pereții… Tu ești bine? Tu ar trebui să faci niște mișcări nebunești, să sari în sus, să leșini și să-ți revii. E totul în regulă?

Ceycey: M-am calmat. M-am întors la natură…E frumos în natură…

Să știi că vă stă bine.

Sanem: Cu cine?

Ceycey: Sanem! Continuă la fel. E frumos. Plăcut.

Rafturi prăfuite… Dosare uitate… Și a rămas acea Sanem aici. Hahaha.

Sanem: Mă face să mă rușinez așa…

 

Reclame