Sanem: Mi-a spus că nu-l voi mai vedea niciodată.
Cum să trăiesc fără să-l văd, Ayhan?
Prieten: Hei, frate, nu vorbim?
Can: Nu.
Ceycey: O angajată de la livrări nu poate întârzia atât!
Nu se poate așa ceva!
Deren: Unde-i „cealaltă„?
Ceycey: Nu răspunde, de aceea i-am lăsat mesaj vocal.
Deren: Nici Can nu răspunde. Există probabilitatea să fie împreună?
Vocea minții: Stai! Dacă pleci acum, nu-l vei mai vedea niciodată pe domnul Can.
Sanem: Dar ar trebui să plec.
Vocea minții: Mai lungește-o. Găsește un pretext, ceva.
Sanem: Dar ce să-i spun? Să-i spun „vreau să rămân acasă la dumneavoastră„?
Tu ești vocea minții mele?
Vocea minții: Da.
Sanem: Eu o iau razna de tot. Nu-mi ajunge că vorbesc cu mine însămi, mai vorbesc și cu vocea minții mele.
Can: Sanem?
Sanem: Alo? Bine.
Can: De ce ești aici? De ce ai venit?
Sanem: Nu pot merge la birou.
Can: De ce?
Sanem: E ciudat așa, mai bine plec…
Can: Sanem, Sanem..
Sanem: Mă lăsați?
Can: Nu pleca… Te rog…
