Osman: Frate! Frate!

Faruk: Știi când nu e nevoie să mai asculți pe cineva, Osman?

Când îi prețuiești.

Când citești în ochii lui ca într-o carte.

Eu nu am înnebunit în acea seară dintr-o beție prostească.

Am înnebunit citind rușinea din ochii tăi.

Nu știu cum să fac față situației ăsteia.

Sunt sigur că ai o explicație.

Dar eu nu știu cum să fac față situației după cele auzite.

bandicam 2018-03-29 16-58-44-017

Reclame