Încă un fragment!

 

Esma: Sunt bine. Sunt bine.

Osman: Apă…

Esma: Reyhan?

Faruk: Nu și-a revenit încă, mamă. Este la terapie intensivă.

Esma: Păcat.

Fikret: Dacă nu ajungea frate-miu, mamă? Ce se întâmpla?

Esma: Înseamnă că nu mi-a expirat termenul.

Murat: Ferească…

Fikret: Ce tot zici?

Osman: Mamă!

Esma: Plec eu așa repede și vă las?

Osman: Nu pleca. Să nu cumva să pleci.

Esma: Gata, fiți liniștiți.

Sunt un pic lipsită de vlagă, de aia nici nu mi se aude vocea.

Faruk: Ce s-a întâmplat acolo, mamă?

Osman: Gata. Să-ți dau o pernă?

Esma: Sunt bine. Stați fără grijă. A trecut. Sunt doar lipsită de vlagă.

Șahap: Nu se poate așa ceva. Cum a pornit incendiul? Cum s-a extins așa?

Ce spun în privința asta, domnule Garip?

Garip: Cercetează.

Ipek: Tu trebuie să faci astea?

Burcu: Nu, dragă. Le-am forțat să mi le dea. Sunt și ele șocate săracele. S-a întâmplat totul la ora mesei. M-am gândit că vă e foame.

Kıymet: Parcă mai poate să mănânce cineva după tot ce s-a întâmplat, puiule.

Burcu: Süreyya am pus să pregătească ceva. Vrei și tu?

Süreyya: Nu, mulțumesc.

Șahap: De ce era incendiul atât de mare? Ce zic, domnule Garip?

Süreyya: Domnule Garip, mai devreme mă întrebați de toaletă. Este defectă cea de la parter. Haideți să vă duc sus.

Garip: Mulțumesc foarte mult.

Kıymet: Merg la spital să o văd pe Reyhan. Mai vin mâine aici când se liniștește Esma. Tu mergi acasă? Rămâi un pic cu Ipek.

Șahap: Nu, dragă. Nu te trimit singură la ora asta.Mergem împreună să o vedem pe sora ta.

Garip: Ai venit la timp. Îți mulțumesc.

Süreyya: Doamnă Nurgül, le duc eu?

Nurgül: Să nu vă deranjez.

Süreyya: Oricum le duc sus. Cred că aveți o grămadă de treabă în bucătărie.

Nurgül: Bine. Vă mulțumesc.

Süreyya: Cred că au început să o preseze pe doamna Esma. Măcar să vă duc să o vedeți pentru a vorbi același lucru. Să audă de la dumneavoatră povestea.

Garip: Mă duci la Esma?

Süreyya: Încerc cumva.

Garip: Mulțumesc.

Süreyya: Ce bine ar fi să pot face mai mult.

Garip: Să nu vă fac greutăți amândurora.

Süreyya: Rezolv eu cumva. Domnule Garip, veniți aici. Aveți telefonul, da? Când vă sun, ieșiți de aici și veniți.

Faruk: Ce treabă aveați la cabană, mamă? Cum a pornit incendiul?

Esma: Fiule, incendiul pornește de la o scânteie.

Fikret: Mamă, acea scânteie cum s-a produs? Asta ne întrebăm!

Esma: Veniți peste mine ca la interogatoriu. Fiule, noi mai stăteam acolo dacă știam de incendiu? Nici nu ne-am dat seama ce am pățit.

Nu pot vorbi, nici nu am putere. Pentru Dumnezeu, lăsați-mă un pic să-mi revin.

Süreyya: E ora medicamentului! Ooo, ce faceți? Aici e neaerisit. Haideți, ieșiți de aici să aerisesc. Vizitele la bolnav sunt scurte.

Murat: Vorbeam, cumnată.

Süreyya: Bine. De ce a externat-o doctorul? Să se odihnească. Vorbiți mâine pe larg. Hai, iubitule, hai.

Faruk: Mâine vorbim lung, mamă.

Süreyya: Băieții au dreptate, ne-ați speriat foarte tare.

Esma: Credeam că te vei bucura, noră.

Süreyya: Am pierdut destui dintre cei mari ai familiei mele. Cred că mi-a trecut rândul.

Esma: Azi am auzit ceva despre care nu credeam că voi auzi.

Süreyya: Înseamnă că e ziua în care vedem ce credeam că nu vom vedea. Tot răul spre bine, doamnă Esma.

Nu avem prea mult timp, doamnă Esma. Toată lumea știe că ați fost în casa domnului Garip grație doamnei Reyhan. Domnul Garip a intervenit în sensul acesta. Vă va spune personal.

Esma: Ce? Cum? Aici? Acum? A venit? O să vină?

Süreyya: Nu mai râdeți. O să vină. Am crezut că vreți să vorbiți între patru ochi. Nu fiți îngrijorată, eu voi fi la ușă.

Esma: Noră…Îți mulțumesc.

Esma: Sunt bine. Sunt bine.

Süreyya: Eu sunt la ușă.

Esma: Gata. Sunt bine, cel puțin sunt în viață.

Garip: Slavă Domnului. Nu mi-am revenit până nu te-am putu ține de mână. Știi?

Ce s-a întâmplat acolo?

Esma: Reyhan s-a străduit să ne dea foc.

 

 

Anunțuri