eu

Ma inspaimanta, de cele mai multe ori, tentatia unora de a judeca la primul strat. Nu este nevoie de profunzime in gandire pentru a fi OM si a-ti da seama ca fiecare om merita o a doua sansa. Asta daca isi exprima intentia, ca doar nu te apuci sa reabilitezi lumea ca asa vrei tu. Dar daca omul este constient ca a gresit si vrea sa se schimbe, da-i o sansa. Nu-l mai lua la suturi verbale si nu-l condamna sa ramana in lumea din care vrea sa evadeze. Din acest punct, responsabilitatea ii apartine. Iar tu ai constiinta impacata. Sau este greu sa fii om? Vorba cantecului :E mare lucru sa fii om.

Si daca el, omul caruia i-ai dat o sansa, iti va dezminti asteptarile, este clar ca nu a meritat si oricum nu va sta prea mult in preajma ta si se va intoarce de unde a plecat.

Suntem tentati sa fim subiectivi pentru ca ne este mai comod. Dar daca noua ni s-ar intampla, fie si pentru o clipa, sa cadem prada unui context pe care nu l-am prevazut? Sa fim condamnati sa ramanem acolo? Nicidecum!

Altruism, toleranta si iesirea din prea plinul de sine doar eu.

Poate ca atat este suficient pentru conditia umana. Lumea aceasta este prea robotizata si tabloidizata pentru ca si noi sa fim nepasatori si superficiali in analiza semenilor nostri. Ei nu sunt cu nimic mai prejos, iar noi nu suntem cu nimic mai presus pentru a castiga tronul netolerantei semenilor. Daca poate fi numit tron… Este cazul sa iesim din prea plinul, de fapt prea golul, doar eu